Dorul de acasă

Dorul de casă îl simt cei ce sunt departe. Ești entuziasmat când vezi locuri noi, când îți faci noi prieteni și poate o nouă familie dar la un moment dat ți se face dor și de casă. Afară ninge iar eu mă gândesc la acasă. Astfel de zile îți provoacă nostalgie. Și îmi aduc aminte de casă, de serile cu ceai din ghimbir, de filme romantice cu același scenariu. Sărbătorile de iarnă mi se par magice.

Crăciunul e despre familie și cei dragi. A fost primul meu Crăciun departe de casă. Sunt fericită că am petrecut Crăciunul cu iubitul și am așteptat atât de mult momentul când vom fi împreună de sărbători. Dar îmi era atât de dor de acasă, de lucruri simple ce fac ca să te simți ca acasă.

Bradul natural nu a putut înlocui bradul artificial ce îl împodobeam an de an cu mama. Și țin minte fiecare glob, fiecare fundiță, de care spuneam că deja sunt plictisită. Și acum încerc să fac mâncărurile de acasă, dar nu e același gust. Mereu încerc să caut acel gust de acasă, dar nimeni nu face o mâncare mai gustoasă ca mama. Și nu îmi plăceau străzile alea aglomerate și deja eram săturată de clădirile, de magazinele din oraș.

Dar cumva decorațiile de iarnă îi redau alt farmec. Acum aș vrea să mă plimb cu mama prin acele magazine, să cumpărăm cadouri, haine și alte prostii pe care cheltuiam banii. Îmi e dor să beau un latte macchiato și să mâncăm clătite sau o supă cremă cu cel mai bun prieten sau poate să mergem la o piesă de teatru.

De prea multe îmi e dor dar nici nu aș putea să mă duc înapoi, fiindcă mi-ar fi mult prea greu să mă întorc. Și nu aș suporta o nouă despărțire de familie și prieteni. Și e păcat că începi să prețuiești casa, familia, și lucrurile simple când ești departe de ele. Și știu că dacă mă duc acasă, peste o lună din nou aș vrea să plec, undeva prin lume. Nu putem să le avem pe toate și de multe ori trebuie să renunțăm la altceva pentru cineva sau ceva. Poate într-un an, printr-o magie, voi petrece sărbătorile alături de cei dragi, cu prietenii cei mai buni, cu familia și cu iubitul.