Rutina noastră cea de toate zilele

Rutina noastră zilnică e un ritual pe care îl respectăm, fără a ne gândi că poate am vrea să schimbăm ceva. Ne trezim și ne ducem la muncă, la școală sau poate stăm acasă. Indiferent de ce include rutina noastră, devine o deprindere, fără de care nu ne putem imagina viața noastră. Și toți am avut momente, când am simțit că parcă viața și-a pierdut sensul, după o despărțire, o concediere sau poate un examen nepromovat. Ne simțim atât de pierduți, de parcă viața se termină în acel moment, când am pierdut ceva. Și poate era o slujbă care nu ne plăcea sau poate era o facultate ce ne-a dezamăgit.

Trebuie să învățăm a profita de neplăcerile provocate și să o vedem ca o șansă de a înțelege ce vrem cu adevărat să facem. O concediere să o prefacem în oportunitatea de a găsi un loc de muncă mai bun și care să fie pe placul nostru. Un examen nepromovat poate să ne facă să luăm decizia de a urma o altă facultate, care să corespundă cu pasiunile ce le avem. O despărțire nu e decât șansa de a ne găsi adevărata dragoste iar o trădare de a ne găsi prieteni adevărați. Suntem atât de dependenți de lucrurile care nici nu le plac, chiar și de acelea care ne plictisesc, dar cu care vrem să nemai relaxăm.

O cunoștință și-a rupt piciorul cu puțin înainte de Revelion. Ea era o gospodină tipică. Se trezea o dată cu soțul ei și îi pregătea cafeaua, mâncarea, apoi îi pregătea mâncarea fiului ei și poate se mai ducea pe la vecină pentru a-și bea cafeaua. Ziua făcea mâncare, curățenie și se ducea la magazin pentru cumpărături. Privea știrile de la 16 sau 17 iar seara se uita la televizor. Ea va sta cu piciorul în ghips câteva luni și nu va mai fi capabilă să își îndeplinească activitățile. Dar ea a ales să plângă, așa cum am făcut și eu când am fost concediată (chiar dacă știam că e mai bine să plec de la locul de muncă), așa cum fac alții când viața li se schimbă radical.

Uitându-mă la ea cum plânge că nu va mai putea face curățenie și mâncare, mă gândeam că ar trebui să învețe ceva nou. Dar ea tot ce vrea e să revină la rutina ei zilnică, fiindcă asta știe ea să facă cel mai bine, așa se simte utilă. Rutina ei era plictisitoare. Și eu sunt ca ea. Ea și eu suntem exemple de oameni ce sunt nefericiți și cauza e simplă. Cauza e gândurile noastre, e obsesia noastră de a face una și aceeași: de a ne plânge de situația în care suntem, fără a încerca să profităm de situație. Și m-a făcut să mă gândesc... de ce nu profităm de anumite situații pentru a ne face nouă bine, dar nu rău?

De ce alegem să ne plângem, zi de zi și să ne complacem în starea în care suntem, fără a încerca să ieșim din ea? Eu având așa mult timp liber, de ce nu învăț ceva nou sau să mă perfecționez în anumite domenii? E foarte simplu să dăm sfaturi altcuiva dar e mai greu ca noi să le îndeplinim. Trebuie să știm cum să ne adaptăm și să profităm chiar și de cele mai neplăcute situații.

Trebuie să știm cum să ne schimbăm într-o zi activitățile. Să facem ceva nou, care să ne facă să ne simțim fericiți. Dacă îmi e mâna ruptă, mă voi plimba mai mult, dacă îmi e piciorul rupt, voi învăța ceva nou să fac cu mâinile. Dacă nu mai am locul de muncă, poate e semn că trebuie să fac din pasiunea mea sau din hobby-ul meu o muncă. Dacă nu am luat BAC-ul poate ar trebui să urmez cursuri ca să îmi găsesc un loc de muncă, chiar și fără acesta.

Poate așa câștic bani și de facultate și voi reuși să mă pregătesc mai bine pentru BAC, să devin mai responsabilă. Să învățăm câte ceva din tot ce ni se întâmplă și să ne inspirăm din situațiile neplăcute și imprevizibile care ne schimbă rutina noastră cea de toate zilele. Să ne eliberăm din cușca creată de rutină și vom fi liberi și fericiți!!!