Talentul - un defect?

Talentul poate fi un defect? Căci așa simt eu, că talentul e cel mai mare defect al meu. Fiindcă dacă nu aș fi talentată aș găsi un loc de muncă și nu aș visa atât de mult. Aș trăi altfel, în lumea reală, nu în lumea creată de gândurile mele. Aș coborî cu picioarele pe pământ și poate aș fi fost și eu ca restul, să mă gândesc la cum să fac bani, sau la alte chestii cotidiene. Dar eu nu vreau să fiu ca restul. Niciodată nu am vrut.

Mereu am crezut că sunt specială, că gândesc altfel decât restul.Eu urăsc regulile după care funcționează lumea în care trăiesc și eu. Eu urăsc materialismul și lupta dintre oameni. Dar se pare că pentru unii viața e despre bani. Eu vreau să cred că e mai mult decât atât. Îmi plac scenariile ce le am în cap, când îi ascult pe alții spunându-și grijile.

Gândurile mele nu sunt despre ce să fac de mâncare sau cu să mă îmbrac.Eu nu trăiesc pentru a supraviețui, nu vreau să supraviețuiesc, eu vreau să creez. Dar talentul nu îmi dă bani și unora nu le pasă de scenariile și ideile din capul meu. Ei vor să muncesc, să aduc profit. Eu vreau să creez. Eu sper că va fi mai bine, eu sper că într-o zi cineva va avea nevoie de talentul meu și atunci voi putea spune că așteptarea mea nu a fost în zadar. Eu nu vreau o viața banală, nu vreau ca scopul meu să fie o casă curată sau un loc de muncă plictisitor. Eu cred în talentul meu, dar de prea multe ori simt că ar fi un defect.

Gândurile ar trebui să mă ajute să creez, nu să mă distrug. Și le mulțumesc oamenilor care cred în mine și mă motivează și mă inspiră zi de zi. Iar pentru restul ce trăiesc într-o rutină și se gândesc doar la bani, le spun că pierd adevăratul farmec al vieții. Unii mătură gunoaiele de pe covoare, eu voi mătura gunoaiele din capul meu, unii muncesc pentru un șef, eu voi munci pentru mine.

Și da, de multe ori voi plânge și poate de multe ori voi fi dezamăgită, dar niciodată nu voi lăsa pe cineva să îmi ia speranța că într-o zi talentul îmi va fi apreciat. Eu voi crede în mine, nu în idei învechite și oameni. Sunt rânduri scrise printre lacrimi. Și e un monolog al trăirilor mele din această zi.