Dragostea nu se măsoară-n km II

Și zilele treceau. Zile de lacrimi și versuri. O săptămână, două, un mesaj te iubesc și apoi din nou așteptare. Îl sunam zi de zi, îi scriam zi de zi. Niciun răspuns. Nu știam unde am greșit, nu știam de ce. Și mă întrebam mereu, de ce? Doream un răspuns. Doream să mă înjure, să mă jignească, dar să îmi răspundă.

Tăcerea te rănește mai mult și decât jignirile. Și așteptam să îmi răspundă, zi de zi mă chinuiam. Și adormeam cu lacrimi în ochi, și cu gândul la el. Doream să îl simt aproape. Iar eu credeam că poate, totuși, mă iubește. Mă întrebam ce nu i-a plăcut, mă uram pe mine pentru ce sunt. Acceptasem că nu mai suntem împreună după săptămâni de tăcere. Acceptasem că nu mă mai iubește.

Dar poate nici nu m-a iubit vreodată. Încercam să mă conving că s-a terminat. Dar când nu ești cu persoana iubită, te simți incompletă. Dar timpul trecea, lacrimile îmi erau secate. Mă gândeam la el dar știam că nu vom mai fi împreună. Dar după 2 luni de la ulimul sărut din gară, i-am scris. Nu știu de ce. Pe 25 mai i-am trimis mesajul la care mi-a răspuns. Îmi zicea că vrea să plângă. Îmi era teama de fiecare cuvant ce îl scriam , imi era teamă să nu îl supăr din nou. Ne-am iertat, ne-am vorbit și ne doream din nou să ne iubim.

Mă cheama din nou la el. Îmi era dor și îl iubeam. Și din nou ne-am certat. Iar eu a doua zi eram cu bagajele făcute, cu telefonul în mână. El nu îmi răspundea.Dar eu am plecat, undeva departe, departe de casă. Cred că a fost cea mai proastă zi din viața mea. După un drum lung, el mi-a scris un mesaj că ar vrea să fie cu mine. Eu acum scriu, iar el doarme lângă mine. Suntem din nou împreună pentru că ne-am iertat. Așteptări, lacrimi , certuri, dragostea le iartă pe toate. Nu mai simți durere sau ură ci doar o teamă.