Paradis sau iad?

Paradis sau iad? Singur în paradis sau împreună în iad? Ce ați alege?

Când așteptarea în sfârșit se preface în nopți petrecute împreună, când distanța nu mai e un obstacol, atunci trăiești un vis. Dar și coșmarurile sunt vise.

Dragostea nu e decât o antiteză, e fericire și chin, e jertfă și împlinire.

Credeam că raiul e să trăiești cu persoana de care ești îndrăgostit, credeam că totul va fi bine când vom fi împreună. Dar suntem alungați din Eden. Viața ne lovește. Iar zilele de iubire se prefac în zile de ceartă și lacrimi.

Și chiar dacă câteodata credem că nu mai avem răbdare, dragostea ne dă puteri. Puteri să stingem flăcările, puteri să trecem peste prăpastii.

Pare mai ușor să pleci, să îl lași pe el cu problemele lui, dar preferi să rămâi, preferi să înfrunți tot ce se întâmplă, împreună. Căci dacă pleci, îți va părea rău. Vei regreta mereu că l-ai părăsit. Aș prefera chinurile împreună, decât regretele de una singură.

Și doar sper că vor veni zile mai bune, că vom fi din nou pe norul din rai.

Nu renunț nici azi, nici mâine! Dragostea va fi scutul meu.

Și îndrăgostiții sunt cei ce omoară dragostea. Îndrăgostiții ce nu pot renunța la egoism, ce nu pot lupta, ce nu se pot jertfi.

Dragostea devine o luptă, cu tine însuți.

Doar în brațele iubitului/iubitei vei găsi liniștea, chiar dacă în jur iadul se dezlănțuie.

Nu renunțați niciodată la dragoste, renunțați la mândrie, renunțați la capricii!

Iubire, apără-mă de oameni și de mine, apără-ne pe noi, îndrăgostiții, de distrugere.