Liniște, tăcere

Liniștea, tăcerea pot spune mult mai multe decât cuvintele. Tăcerea poate însemna ignoranță sau poate frica de a spune ce simțim. Liniștea poate consola mult mai bine decât și o mie de cuvinte. La fel ca și cuvintele, tăcerea poate răni. La fel ca și cuvintele poate distruge. Liniștea e când tăcerea nu mai devine atât de dureroasă, ci se preface într-un leac. Liniștea de a tăcea când ești alături de cei dragi, liniștea de a asculta altceva decât cuvintele.

Urăsc tăcerea, iubesc liniștea. Iubesc calmul de după o furtună de cuvinte jignitoare. Și de atât de multe ori îmi doream să îmi vorbească urât dar să îmi vorbească, de atâtea ori aș fi preferat și cele mai oribile cuvinte doar să îmi zică ceva. Tăcerea m-a rănit mai mult decât cuvintele într-o relație de dragoste. Cuvintele m-au rănit mai mult decât tăcerea într-o relație de prietenie. Dar acum, prețuiesc liniștea dintre noi, dintre mine și iubit, dintre mine și cei dragi. Dar trebuie să înțelegem și tăcerea, și poate câteodată să o admirăm.

Căci mai mult vom aprecia un om ce tace decât un om ce vorbește mult și inutil. Poate asociem tăcerea cu inteligența, cu discreția, dar asta doar pentru oamenii ce nu îi știm. Tăcerea unui om drag e dureroasă, căci ai vrea să știi ce gândește, ai vrea să îți spună de ce e trist. Vrei să simți și tu ce simte el. Dar el îți răspunde doar prin tăcere. Și tăcerea devine tot ce mai aveți. Tăcerea e sfârșitul oricărei relații, fie ea de prietenie sau de dragoste. Căci nu ne mai vorbim cu cei pe care cândva îi credeam prieteni. Alegem să răspundem prin tăcere unor oameni ce ne-au făcut rău, alegem cuvintele cu cei ce ne fac să ne simțim bine.