Libertatea de a iubi

Într-o lume ideală poate ne-am fi iubit și acum. Dar într-o lume care nu e făcută pentru îndrăgostiți, iubirea noastră nu devine decât o povară. Ne îndrăgostim de persoanele nepotrivite și iubim în tăcere. Renunțăm la dragoste și devenim roboți într-o lume ce nu e a noastră.

Renunțăm la libertatea noastră, la libertatea de a iubi, la libertatea de a fi cum ne dorim. Ne ascundem, ne mințim și credem cu o naivitate de copil, că dragostea va trece. Dar noapte de noapte visăm la un miracol, visăm că dragostea va învinge. Realitatea nu e un basm în care binele mereu învinge răul.

În lumea cea reală, răul învinge dragostea. Și câteodată trebuie să îți încătușezi dragostea și să o închizi în sufletul tău cu mii de lăcate. Din diverse motive nu putem fi cu persoana iubită, din diverse motive încă mai luptăm pentru dragoste. Luptăm pentru libertatea de a iubi fără restricții, pe cine ne dorim. Și câteodată pierdem lupta, rămânem cu răni adânci, dar mai e o speranță că vom câștiga războiul. O ultimă speranță că ne vom recâștiga libertatea.

Libertatea de a iubi a devenit un lux, o dorință irealizabilă care se preface în agonie și disperare. Căci îndrăgostiții nu au un zeu să îi apere, sunt ei singuri în luptă, fără scut și cu o sabie ruginită. Și de multe ori viața îi ține prizonieri într-o închisoare fără lumină departe unul de altul. Și îndrăgostiților nu le rămâne decât dorul.

Privați de libertatea de a iubi, de a crede într-o dragoste ne prefacem în stafii ce se plimbă prin lume fără nici un țel. Dar pentru mine lupta va continua, până la moarte și poate în rai voi fi eu acea ce a câștigat. Poate raiul e al îndrăgostiților. Poate acolo ei se vor regăsi și sufletele le vor învia printr-un sărut al eternității.