Anarhia gândurilor

Gânduri și iar gânduri, neîntrerupte și întrerupte de frânturi din alte gânduri.

Cuvinte, imagini, scenarii ce nu vor fi...

Și ochii mei visători. De parcă aș trăi în altă lume, într-o lume creată de mine. Dar e o dezordine și un haos în ea, o anarhie a gândurilor.

Amintiri, vise, închipuiri, toate poartă o lume iar eu devin un spectator.

Și vreau să creez această lume prin cuvinte dar parcă nu am ce reda, parcă încă nu e completă și ceva lipsește.

Lipsesc atât de multe. Căci imaginile apar apoi sunt înlocuite de altele.

O suită de idei.

Un alai de gânduri.

Nu știu cu ce aș putea începe, nu știu cu ce aș termina.

Gândurile mă invadează.

Nu se opresc. Doar scurt metraje și uneori fără un mesaj clar, concis.

Parcă aș fi într-o sală de cinema și aș privi mai multe filme în același timp. Prea multe chipuri, prea multe propoziții, prea multe....

Gânduri dezordonate, gânduri călătoare, vin și pleacă, și mereu uită câte ceva, mereu schimbă câte ceva.

O altă imagine, dar același chip.

Și mă pierd în lumea aceasta a haosului și nu știu cum să o curăț dar dacă o voi curăța, va mai rămâne ceva?

Prizonieră a gândurilor răzlețe sunt, mă pierd în acea lume.

Prin cuvinte mă voi elibera dar mă tem să nu o pierd.

Dezordine, gânduri, frânturi.

Ce simt, ce cred, ce visez.

Toate se luptă în mine și pare că eu pierd lupta dar nici nu am ales să lupt.

Sunt doar un spectator umil care privește o piesă de teatru sau poate un film, sau poate un recital de poezie sau poate un clip muzical.

Dar lupta continuă, și eu nu pot folosi armele și doar privesc.

Dar armele îmi vor fi cuvintele, arma îmi va fi Voința.

Voi crea, poate, o lume, din gânduri dezordonate, dar o lume armonioasă și nu a contradicțiilor.

Așa mă voi salva din anarhia propriilor gândurilor!