/ prietenie

Coș de gunoi

Aruncă tot ce nu-ți mai trebuie în coșul de gunoi! Am toate atributele posibile ce îmi permit să fiu ca el. Să fiu atunci când aleg!

Sunt coșul de gunoi, în care tu îți arunci toate cele. Nu prea te interesează de el, îl tratezi ca ce poate face și atât. Uneori acesta poate să aibă semne de crăpături. De la greutatea și frecvența cu care-ți arunci resturile în el, crapă tot mai mult.

Indiferent de oră, de starea în care se află, voi fi coșul de gunoi pentru tine. Voi fi umplut oricând, cu orice? Hai, un șervețel de nas, o gumă de mestecat, un plastic dar nu moloz!

Prietene, gunoaiele tale nu sunt cele mai importante și urgent de aruncat. Fiecare are gunoiul său. Nimeni nu este obligat să semneze condica de prezență cu aruncatul la coș. Nu indiferent de oră și starea în care poate acesta se află. Nu mai contează „Ce mai faci” „Cum te mai simți și tu?” „Hai, povestește-mi despre tine, că eu tot ți-am aruncat gunoaiele mele!”

Viața e grea pentru toată lumea. Faptul că timpul meu ți-a fost dăruit într-un moment greu ție, a fost din omenie. A fost din compasiune, înțelegere dar atât. Nimeni nu e obligat să suporte toane și încheieri bruște de conversație. Apelurile din miez de noapte, că era urgent de tot.

Nimeni nu este obligat să ofere din timpul său, cu care nu se mai întoarce. Acest timp trebuie considerat un dar. Îl primești într-un moment când, poate omului nu mai la ale tale nu-i stă capul. În acest caz, să nu faci mutre că nu e când și cum vrei.

De asemenea, să nu te întrebi „De ce?” ci, „Ce am de făcut, să nu mai stric pe viitor și alte coșuri de gunoi?” Pardon, prietenii.