Autism. Tulburare de stres post-traumatic la părinți

Când primești diagnosticul... În cazul meu, a fost confirmarea, dar starea trăită ca părinte, nu a făcut diferența.

Stai cu foaia în mână... te uiți lung la ea, știi că e adevărat ce scrie pe ea și totuși virezi către altceva. Nu se intâmplă fără voia ta dar te duci către ce e mai confortabil. În acel moment, ai nevoie de o apărare a minții.

S-a întâmplat ceva grav în drum spre casă. Tocmai ce intri într-o operație în acel moment. Sunt oameni în jurul tău, fiecare vorbește diverse pe care te chinui să le înțelegi. Intri în operație, vei primi anestezie și închizi ochii.

Te vei trezi umblat în tine, cusut, abia mâncând, dormind, mergând buimac, furios că nu poți mai mult. Asculți medicul derutat când vine să te vadă și îți dă indicațiile aferente. Nu știi ce ai pățit, cum ai ajuns acolo. Ți s-a spus că ai avut probleme mari și a trebuit să intri de urgență în operație.

Ai suferit un șoc post-traumatic în urma experienței și ai stat în camera de reanimare până acum.

O să doară mai puțin cu timpul, ai să vezi. Acum trebuie să te obișnuiești cu noul tu și o să îți faci ajustarea necesară funcționarii. Nu este cea optimă dar este cea adaptată condițiilor date.

Deși nu ai fost pe front, nu ai trăit cataclisme, torturi și altele, tu funcționezi acum pe un mod greu de descris. Te vezi cu un copil pentru care aveai alte planuri și speranțe. Acum, trebuie să faci eforturi mari să-l incluzi în lume și să te asiguri că ai oameni de încredere lângă tine.

Trebuie să ai puterea de a te lupta cu nopțile nedormite. În timp ce îți lingi rănile.

Vezi comportamente ciudate care pe alocuri te sperie și urlete ca din puțul iadului, care te fac neputincios.

Nu știi ce să faci când nu primești răspuns la privire, afecțiune. Nu știi ce să faci când vorbești, ceri lucruri și copilul nu te înțelege, chiar și la lucrurile simple.

Încă vrei să rămâi cu ce ți-e mai bine. Adică cu medicamentele de amorțeală mentală. Ai un pic răbdare, vei dobândi reziliența necesară. Creierul se reorganizează, creează noi circuite neuronale pentru a te ajuta în această situație.

Dragă părinte, asta este prima fază. Îți doresc multă putere și răbdare cu tine!

Voi scrie în alt articol și despre tine, în fazele doliului prin care poate acum treci și de vulnerabilitarea ta în fața terapeuților.