Adu-ți aminte și de mine

Nu de ziua mea când tehnologia te notifică (pentru că memoria ta nu mai poate lucra independent demult), nu de câte ori ai nevoie, pentru că problemele te presează și nu de câte ori te plictisești, pentru că nu ai cu cine vorbi.

Avem o eternitate în așteptare, ce poate apărea oricând. Fiecare an de viață se scurge.

La fiecare împlinire a încă unui an din viață, nu urezi pur și simplu „La mulți ani!”, pentru că așa e frumos.

Nu! Felicită-l pe acel om în deplină conștiență, recunoștință că-l vezi și-l știi bine. Pentru el a mai trecut un an. Un an în care nu l-a lovit mașina, nu i-a picat un ghiveci în cap, nu și-a găsit sfârșitul înecat cu un dumicat de pâine sau cine știe ce alte minunății.

Felicită și adu-ți aminte de fiecare om din viața ta, cât poți de des. Totul e un joc mânjit de reguli nescrise pe un zid, la care viața ne execută zi de zi, rând pe rând. Fiecare an de viață fiind încă un triumf asupra absurdului, neînțelesului și totuși inevitabilului.

Adu-ți aminte de toți pe care i-ai rănit, pe care i-ai iubit și chiar dacă nu-i întrebi de vorbă, păstrează-i în inimă. Cât e caldă și încă bate.
Adu-ți aminte și de mine… chiar dacă uneori viața-mi ține și mie mintea ocupată și n-am timp de nimic. Nu mă suna, nu mă căuta, pentru că nu mai am orgoliile astea. Nu asta contează. Tot ce contează este să mai fiu în gândurile tale. Pentru că sufletul contează!