Este rară, fragilă, efemeră și totuși nu îndeajuns de prețuită… așa-i ea, încrederea.

Vei vrea să poți prinde rădăcini undeva, cândva și să astepți încrezător că lumea ta va rodi.

Îți schimbi locul de pe hartă, schimbi familia cu cunoștințe și încrederea cu vigilență, incertitudini. De-ale vieții vor fi altele decât au fost ieri și altele decât vor fi mâine.

Vântul dezrădăcinează un tot pentru a-l lăsa apoi să se planteze altundeva, altcumva. Acum, după cum e legea firii, viitorul va fi prins de ăl mai puternic și mai norocos. Emaciată, translucidă, tremurândă dar încă vie… așa-i ea, încrederea.

Cu toate acestea, trebuie să rămânem puternici. Să aplicăm teoria!