Să ajungi să fii conștient de propria ta persoană este un lucru remarcabil.

Cu toate acestea, poate reprezenta un cuțit cu două tăișuri. Conștiența de sine aduce la suprafață și cea mai întunecată latură a ta.

O latură de care ai vrea să scapi, s-o duci unde numai timpul știe cum s-o îngroape. Prin a fi conștient de tine, practic simți atât de intens și dureros trăirile celor din jur, încât rămâi fără cuvinte.

Devii atât de lucid… înțelegi foarte bine vorbele și intențiile oamenilor încât ai prefera mai degrabă să te prefaci într-un struț. Să stai acolo liniștit în nisipul tău, fără să auzi și să vezi ceva.

Din păcate acest lucru nu mai este posibil. Nu pentru tine. Mulți de-a lungul timpului au jucat atât rolul struțului cât și al celor curajoși care și-au asumat tot ceea ce simt. Pentru unii însă, deja totul a devenit într-atât de clar, ireversibil de transparent, încât le copleșește propria viață.

Uneori ți-ai dori să existe fân în locul creierului și piatră în locul inimii. În această lume, unii ajung să îmbătrânească înaintea vârstei lor trupești iar mintea să le devină prea rapidă și imprevizibilă.

Atât timp cât totuși vor folosi totul în a-i preveni, ajuta pe alții și vor încerca cât pot să se autoprotejeze, va fi bine.