Pustiirea sufletească nu îi paște pe unii și îi ocolește pe alții. Vorbesc despre aroganța, prostia, lașitatea și nimicul ce ne-au tot dat unora dintre noi, ani la rând, multe târcoale. Le-am hrănit mai mult decât pe noi înșine prin acte demonstrative despre cât de mult nu ne aparțin. Am căutat răspunsuri pentru toate ce nu ne-au plăcut și am ajuns să ne împleticim în tot felul de truisme ale vieții.

Timp pierdut! Mulți din cei ce au fost jos în țărână și au mâncat firimituri sunt alți oameni acum. Când s-au ridicat în lume și au fost serviți ca regii, au uitat gustul firimiturilor. Foarte multe persoane vorbesc altora despre cât de jos au fost și că „susul” nu le-a afectat ființa. Este înșelător totul. Ele afirmă faptul că viața prosperă nu le-a schimbat, pentru că schimbarea DEJA s-a produs!

La unii, pe măsură ce lipsurile le-au afectat sufletul, pe atât grandomania li se va amplifica atunci când vor avea tot ce-și doresc.

Probabil ai văzut că sunt și oameni simțiți care deși au tot ce vor, au rămas simpli, modești – contrar a tot ce scriu eu acum. Ei sunt un alt soi. Eu nu vorbesc de perle rare ci despre cochiliile scoicilor în care uneori te tai atunci când mergi pe plajă.

Cu toții ne naștem goi de haine dar plini de suflet. Până la sfârșitul vieții multora, clepsidra pare să se fi întors deja. Unde lumea trupului se umple, se golește trăirea sufletului- de sus până jos.