Dincolo

Mi-am pus să cânte pe fundal, melodia Moonlight Sonata a lui Beethowen și încep să scriu…

Părți din noi mor treptat, până ne ducem cu totul pe de-a-ntregul. Dar nu de tot și nu spre nimic. Ci spre o altă formă de a fi.

Nu vorbesc de părțile corpului nostru, că ne mai lasă un picior sau ne mai pierdem un dinte. Nu de asta…

Mă refer la părțile din noi care dispar odată cu cei dragi. Moare șansa de a-i mai revedea, atinge, de a le vorbi și de a mai primi un sfat, o vorbă bună de la ei. Moare tot ce se numește „este” și învie tot „ce a fost odată”.

„Ce a fost odată” capătă sensul unei entități mai vii ca niciodată, divizată în mai multe forme: amintiri, dor, regret, furie, resemnare.

Ne amintim de ei, ni se face dor, regretăm pentru că nu le-am oferit mai mult cât au trăit. Ne enervăm pe viață, medici, preoți gropari, cimitir, șpăgari cu acte-n regulă apoi, resemnare.Vă este familiar acest tablou, cu siguranță!

Noi murim dinainte să fim dați eternității. Dispărem din momentul în care ne ducem la somn spre o nouă zi. Dispărem odată cu ce am fost și renaștem imediat spre ce vom fi.
Singura certitudine este asupra cui am fost. Garanția asupra ce vom fi, nimeni nu o are.

Murim atunci când devenim diferiți prin ce gândim și facem de la zi, la zi. De la an la an. Vechea noastră formă nu mai este. Ca ciclurile de înflorire-ofilire, este și naștere-moartea, Sunt tranziții de la o formă la alta. Acesta este acel dincolo!

De la condiția de mort a celui drag, se trece la una de viu. El devine viu în noi. Devine parte din noi care din când și când vorbește, plânge, trăiește, poftește, primește, iubește, suferă. Reține, e viu în noi! Ba, mai mult – în sângele nostru dacă ne-a fost familie.

Tot ce am scris a fost o sublimare pentru că asta știu să fac cel mai bine. Să mă apăr și să-mi găsesc explicații. Sunt om și tot ce voi ați pierdut, am pierdut și eu – pe cineva drag. Fiecare a avut pierderile lui.

Poate unde viața v-a lovit pe voi, probabil m-a lovit/mă va lovi și pe mine. Doar că nu-mi place să vorbesc despre cum am fost, ce am pierdut și alte cele, pentru a-mi promova imaginea site-ului. Prinde bine la public poziția de victimă și-n același timp cea de erou, pe care o afișează autorii de articole, în general. Nu-mi place să generalizez, dar nu sunt ipocrită să spun că n-o fac. Asta e, mai generalizez.

Am scris acest articol pentru o persoană apropiată mie și știe ea mai multe.