Poate n-au început de niciunde, poate nu se vor sfârși nici undeva și nici cândva. Vor exista mereu. Mai puțin noi, oamenii de acum. Omul are dorința de a fi iubit, sănătos, prosper și toate cele. Chestiuni firești. Ce ar fi dacă ar avea tot ce și-ar putea dori? Ar mai apărea și alte dorințe, evident.

Îndeplinirea dorințelor nu face să dispară suferința umană, nu alungă teroarea trecutului, nu alină durerea zilelor ce se scurg rând pe rând, fără un sens anume. Un sens care să poată da viață unor planuri mărețe, unor schimbări bune în lume.

Noi nu ne dorim schimbarea lumii. Vrem doar schimbarea noastră dar nu într-o direcție tocmai bună. Nouă să ne fie bine și atât! Nu-i nimic de condamnat. Natura ne-a înzestrat și cu egoism. Acesta s-a dovedit util de-a lungul evoluției speciilor de pe pământ. Până la un punct, egoismul a fost important. După acest punct, am pornit de la capăt dar într-un alt mod și… totul s-a transformat în ceea ce vedeți și simțiți acum pe pielea voastră.

Împlinirea dorințelor nu echivalează cu starea de fericire. Ciclul dorințelor și împlinirilor nu are final. Natura umană nu este pregătită încă, pentru a primi binele de care are nevoie, fără a fi nefericită în continuare.

Se poate ca evoluția speciei noastre să aducă totuși schimbări în bine ,la un moment dat și să evoluăm spre trepte mai înalte ale conștiinței umane. Niciun rău nu e țintuit în cuie la nesfârșit.