Nonexistența ca existență

Deși nu putem înțelege nonexistența, asta nu înseamnă că trebuie să ne oprim aici și gata. Ce a fost înainte de tine și ce va fi după tine? Existența lui „a nu fi” este tot o existență.

Este existența în care tu nu ai fost până să te naști și existența lui nu vei mai fi după ce mori. Într-o anume formă, evident. Ce reprezintă viața ta de muritor care le știe pe toate dar nu poate răspunde concret la nimic? Cui ii pasă chiar și de ai ști, dar așa, de dragul nulității acestui articol?

Ești ca noi ceilalți, un muritor mult prea puțin important ca persoană dar foarte necesar în ciclul vieții. Gândește pe plan extins, nu casă, servici, copii și alte probleme. Nimănui nu-i pasă ce faci tu la nivel de individ. Nici măcar la nivel de societate, că și aceasta se dispersează ca sprayul de muște în negura timpului.

Tu ai existat dinainte să fii, prin ai tăi. Prin ai celor din care au fost și ai tăi. Tot așa, mai departe vei exista după ce mori. Prin ce dai naștere și prin resturile tale după ce mori. Solul se va hrăni, vor crește plante, vor paște animale, vor apărea fosile, vor apărea minereuri, se va evolua, se va trăi și iar se va muri. Totuși un lucru e clar. Vei contina să exiști chiar și în nonexistență.

Pământul te va fi resorbit și te va fi redat altor viețuitoare(mai evoluate decât ce ai fost tu). Vapori se vor ridica, nori se vor forma iar cerul va ploua cu tine. Astfel, noi alte viețuitoare pot prospera, iar tu să exiști în continuare prin ele. Fie că meriți sau nu…