Un freamăt interior mai mult sau mai puțin intens al multora, va constitui subiectul principal pe care-l voi trata în acest articol. Să începem cu o prima etapă și anume: faptul că devenim conștienți de aspectele ce țin de existența noastră, de tot ceea ce trebuie de obținut pentru menținerea acesteia (uneori prin milă, alteori prin furt sau luptă cinstită etc).

Totuși, într-un fel sau altul, te pot hrăni și păsările cerului sau gunoaiele din tomberoane. Îți pot astâmpăra setea chiar și râurile deja murdare (nu într-atât să mori, nu pe loc cel puțin) și te poți adăposti oriunde poți și simți că ți-e bine, cât de cât. Omul se adaptează oricum.

Există doar impresii pe care un individ le are asupra a ceea ce înseamnă un rost. Nimeni, în particular n-are niciun rost ci reprezintă doar o mică contribuție la evoluția neamului omenesc și a dezvoltării unei armonii alături de celelalte viețuitoare. Un individ născut dintr-un alt individ care trăiește și moare contribuind la ciclul vieții. O simplă spiță la roată, nimic mai mult. Poate mulți s-au întrebat: „Dacă tot n-am rost, acum ce urmează?”

Sunt mulți oameni pentru care urmează succesul personal și profesional, împlinirea celor lumești și… cam atât. Pentru restul, întrebarea aceasta probabil nici acum nu și-a găsit răspunsul, nu? Poate de aceea și sunteți acum aici, citind aceast articol. Inconștient, noi ne îndreptăm spre direcțiile (ex: cărți, filme, persoane etc) de care avem cea mai mare nevoie, fie ele în primă fază mai mult sau mai puțin plăcute.

Suntem cele mai evoluate animale, deținem cheia lanțului trofic însă și acest lucru a necesitat un preț. Nu le poți avea pe toate. Te naști și evoluezi într-o lume pentru a decădea și muri în alta. În cazul nostru al oamenilor, în cea mai apropiată de tot ceea ce înseamnă bucuria vieții: cooperarea, înțelegerea, afecțiunea, iertarea, lupta, sacrificiul.

Conștiența asupra acestei existențe sterpe devine dureroasă dar din păcate, trebuie să o înfuntăm… nu avem de ales. Rând pe rând, se adună tot mai mulți oameni care doresc să facă ceva, cumva. Nu ceva dureros, nu plin de ură și ticălos cum au făcut alții. Din păcate, lumea nu poate mișca un deget pentru nimeni, de teamă să nu și-l rupă. Au fost atâția înaintea mea și a ta care nu au mai suportat să vadă ce nu-și doresc și au încercat așa cum au putut să aducă o schimbare-n lume.

Mila cerului nu există, dăruirea și înțelegerea majorității oamenilor, nici atât. Cu toate acestea trebuie continuat orice demers de a schimba în bine lumea asta. Întâi de toate, trebuie să începem cu Noi. Fără noi, restul n-are are niciun rost.   https://www.youtube.com/watch?v=QpLrjifXT1w