Femeia este o ființă frumoasă, delicată ce are nevoie de atenție. Sunt femei și femei.

Unele sunt mai dure, mai neîncrezătoare și de-a dreptul ostile iar delicatețea nu le caracterizează. Sunt persoane de care nu-ți vine pur și simplu să te apropii.

E lesne de înțeles de ce. În absența aprecierii din partea altora, delicatețea, gingășia lor poate nici nu-și mai au sensul iar în locul acestora, iau naștere trăsăturile de „femeie-bărbat-bine.”

Uneori femeia nu poate oferi sprijin material casei dat fiind alegerea de a se sacrifica în numele iubirii.

A ales expunerea la un mediu cu puține perspective. S-a rupt de o lume sigură pentru una mai puțin sigură.

Totul doar să simtă iubirea despre care avea o vagă idee că ar exista.

Paradisul este frumos. Dar dacă femeia…

Ar acorda atenție mai multă propriei ei feminități?

De multe ori ea miroase a mâncare și uită că trebuie să existe și obiceiul de a se mai îngriji.

Uneori uită să se mai răsfețe cu câte o hăinuță nouă pentru că sunt alte priorități.

Preferă să devină umbra a ceea ce a fost deși Paradisul este la fel de luminos ca atunci când a intrat în el.

Ea uită de faptul că oricât de frumoasă, iubitoare și dispusă la sacrificii ar fi… mereu vor exista ici-colo domnițe dichisite, interesante și fără ridurile grijii de zi cu zi.

Femeie, nu-ți pierde ce ți-a mai rămas!

Apreciază și acordă atenție mai mare acestui templu dătător de afecțiune, prunci și de lacrimi seci atunci când viața îl încearcă.

Tu ești totul! Tu contezi! Nu uita asta!