Instincte și copilași

Noi oamenii facem copii din instinct. Asta este. Așa „ne dictează” natura. Sentimentele de vinovăție că aduci un suflețel pe acest pământ plin de răutăți sunt destul de mari. Da, de sentimentele autorului acestui articol, vorbesc.

Aduci un om pe lume fără acordul lui. E ciudat. Nu ai cum să ai acordul lui. La început e o celulă, un potențial, care odată împlinit, va fi o ființă. Va fi o ființă care va avea la un moment dat întrebări, reproșuri și îți va vorbi despre chestii de îți stă mintea-n loc.

Când viața acestui suflet îi va fi mai grea și când nu va înțelege nici de ce îi faci observație, va spune: „De ce m-ai făcut?” „Te-am pus eu să mă faci?” Poate nu o va zice, dar o va gândi. Așa am gândit-o și eu și poate așa au gândit-o mulți alții.

Atunci când iubești un om foarte mult, vrei ca iubirea voastră să fie vizibilă prin ochișorii unui prichindel. Să fie rodul iubirii voastre. Da, frumos spus, dar e doar instinct. Nu are de-a face cu însemnătatea emoțională pe care vrem noi să o dăm. De aici și sentimentul de vinovăție a subsemnatei.

Eu am ales să am un copil, să-l văd pe ta-su prin el, să se facă deștept și sufletist ca ta-su. Înțelegi? Fă un copil că-l iubești pe omul tău(nu ca să-l legi) și nu doar că vrei tu să fii mamă! Mă rog, tot egosim este în întregul paragraf. Ca om, tind să las emoționalul să vorbească prea mult uneori, dar s-a înțeles ce am zis.

Cu toate că ne înmulțim din instinct, atunci când se dorește un copil, măcar luați în seamă niște lucruri:

– voi, cuplu, iubiți-vă, respectați-vă, sprijiniți-vă la greu, creați un mediu armonios în casă.

– tu, viitoare mamă, nu te dispera că-ți „bat hormonii în țeavă” și să faci un copil cu cine îți iese în cale! Mamele singure sunt vulnerabile, sunt jumătate de familie. Oricât ai vrea tu să fii și mamă și tată. Nu ai cum să îi oferi copilului tău ocazia să aibă și o imagine paternă.

Nu te poți duce cu x și y iar copilul să se bucure degeaba de respectivii și să-i vadă că pe potențiali tați (pe care tu îi cam schimbi ca pe șosete). Nu-i faci bine copilului. Stai singură și caută pe cineva potrivit. Dacă găsești un om, poate peste un an, doi-trei îi faci cunoștință și copilului cu el. Este exagerat de mult, dar asigură-te că îi vezi principalele derapaje de caracter din timp.

– nu faceți copii pentru că vă iubiți pasional dar voi vă certați zilnic. Astea cu „contrariile se atrag”, țin de legile fizicii și nu trebuie să se regăsească într-o familie. Copilul simte tensiunea dintre voi și îi vor face rău atitudinile astea de oameni proști.

– nu vă mai împuiați în funcție de partenerii cu care sunteți în acel moment al vieții. Mulți vor vrea să aibă un copil de la voi dar atât. De multe ori, rămâneți cu copiii pe cap și cu o droaie de probleme. Vă îndrăgostiți orbește, le faceți copii și rămâneți cu ochii în soare. Ajungeți ulterior să nu mai faceți față și vă vărsați nervii tot pe bieții copii.

– nu vă înmulțiți dacă vă știți că nu aveți cel puțin 5 ani de când sunteți într-o relație. Să vă vedeți unul pe celălalt cum acționați la rău, în lipsuri, la nervi, în boală și în orice altă situație rea. Dacă după tot răul care v-a încercat relația, vă simțiți mai puternici și vă iubiți și mai mult, atunci copilului îi va fi bine.

– nu credeți despre cineva că: „o să se schimbe”. Iluzia (prostia) omului că-l poate schimba pe celălalt e mare. Stați cu speranța că un om se schimbă în bine? Mai ales dacă apare și un copil? Mi-e milă de copil.

– voi, multe muieri, aflate în primi 20 și ceva de ani ai vieții(deși mi-a fost dat să văd și de vârste mai mari), vă luați bărbați duri cu care să vă înmulțiți. „Da, e bad guy, dur, puternic, mă apară pe mine și pe copiii ce îi vom avea”, vă va zice instinctul.

Nu știu cum va vedea ulterior situația, ochiul vostru vânăt. Nu știu cum vă vor mesteca dinții voștri sparți și cum vă va digera stomacul vostru ros de supărare. Nu mai zic de infidelitate. Cu cât mai dur, cu atât mai teritorial și o să vrea „să calce” cât mai multe găinuțe prin diferite curți. Nu fiți proaste! Știți efectul de halo?Dacă e bun în ceva, zici că e bun și în altele și aici îți iei plasă. Cu găuri și mânere rupte, dacă știi cum zic. Păcat de copilul zămislit din voi, păcat!

To be continued, nu vin ideile când vreau eu!