Ar fi bine să fie o iubire printre greutăți dar cu pietre, fiare și alte cele. Tot ar fi fost mai ușor de cărat.

Iubirea printre greutăți despre care scriu are de-a face cu noi. Fiecare dintre cei ce a simțit și a trăit lipsurile, boala, ignoranța celor din jur sau nepăsarea din partea cui te aștepți mai puțin.

Ceea ce scriu, probabil va suna ca o lamentare. Poate asta și este.

Fie că vorbim despre ai noștri, ai altora sau despre nimeni, un singur lucru ne leagă pe toți – iubirea de noi și de cei dragi nouă.

Oricât de greu îți este și nu mai speri la iubirea altora(pe unii nu i-au mai iubit părinții, pe majoritatea nici țara), ține minte!

Vei trăi bine atât timp cât vei continua să dăruiești și să nu mai strângi totul în gușă și să nu mai fii cu falsa impresie a siguranței!

Vei trăi atât timp cât știi că mai ai o speranță să faci ceva pentru viitorul tău!

Vei trăi atât timp cât crezi că nu vei ceda!

Luptă-te pentru tot ce ți-a mai rămas!

Iubește-te pe tine și pe puținii oameni care-ți sunt alături și care te-au ajutat la greu!

În lumea asta nu are rost să strângi nimic, deși ești tentat s-o faci. Așa au făcut și bătrânii noștri.

Cu ce s-au ales? Se pot bucura de ce au strâns? Dacă da, pentru câtă vreme?

Pentru unii, viața nu i-a lăsat să acumuleze nimic. Poate doar amintiri.

Când au crezut că-și pot face „cuib” și pot acumula toate cele necesare vieții, au fost nevoiți să-l părăsească. Nu că ar fi pentru prima oară.

Asta se întâmplă cu păsările călătoare. Stau o vreme într-un loc, apoi pleacă spre alte zări. Natura le vrea vii!

E o călătorie spre locul unde n-ai un regim.

Nu regim din trecut sau regim din prezent. Nu ce a rămas istorie dar a reînviat într-o nouă formulă învechită. Așa ceva nu știam că mai poate exista.

În trecut aveai voie, dar nu aveai de unde să iei după cum e istoria. Acum ai, dar nu ai cum să mai iei. Așa-i regimul și trebuie să respecți ce ți s-a dat. Cu acordul tău. Doar că n-ai știut cum să alegi.

Ulcerul roade și nu e vreme de zăbovit cu deciziile. Speri la mai bine, decizi și basta! Așa merg lucrurile.

Poate peste ani și zări, iubirea printre greutăți, o să adune oamenii pentru a lupta.

Să lupte pentru apa dată de ploaie, carnea animalelor, recolta pământului, aerul pe care-l respiră și să obțină doar cu aprobare, o viață în plus pentru a fi o familie .

Numai bine vă doresc!

Andra N.