Noi nu existăm în lume. Nu în cea pe care o visăm și despre care scriem, desenăm, cântăm, plângem și în care desigur, am vrea să ne retragem.

Totuși în alte lumi existăm: în cele frânte sau strâmbe de-a dreptul. Suntem prezenți ca durere în coasta multora dar și ca pansament pentru cei răniți de oamenii în care ei au avut încredere odinioară.

Nu este nevoie de noi la bine ci la rău, probabil. Oricum, omul nu se lecuiește.

De câte ori în încercarea de a face bine unui rău, nu ne-am ales cu lovituri? Tot noi! Nu te băga să ajuți dacă nu ți se cere. E cel mai înțelept. Degeaba! Ești tentat să repeți greșeala sau să faci una nouă.

Cu cât mai multe greșeli cu atât mai multă experiență și înțelepciune în a le aplica cât mai corect. ,,Repetiția e mama învățăturii” dar nu a spus nimeni în ce anume.

Rămâi în lumea ta și intră în ale altora doar la invitația lor, doar când ți se cere ajutorul. În rest visează, desenează, plângi după lumea mult dorită. Poate îți face bine, totuși. Poate îți va da motiv să fii ce-ți dorești și vei deveni probabil un om liber.