Luminița din tunel și parc de distracție

Beculețe amețitoare peste tot. Aici însă, e doar o fâșie de lumină. A ta. Mai este și o intrare într-un tunel.

Cu o lanternă poți orienta lumina cum vrei tu. Bine că o ai și pe asta.

Acum, când ții lanterna înaintea ta, se-ntunecă ce-i în spate.

Dacă ai lăsa lanterna să lumineze din spate, se-ntunecă ce-i în fața ta, pentru că ești tu.

Cum să faci? Cum o fi! Riscă și vezi ce urmează. N-ai de ales, deci n-ai nici de pierdut.

Prieteniile se-ntâmplă în funcție de nevoi. Ale tale, ale lor. Ca-ntr-un parc de distracții, ele sclipesc precum luminițele colorate și pe ritmul muzicii amestecate cu palavre.

Când intri-n tunelul cu surprize, poți folosi lanterna. E singura la îndemână și oricând cu tine. Că-i cu filament, ceară, c-o fi cu gaz sau altceva, bine că o ai și pe asta. Pare să fie singura din tunel.

Nu-i ușor dacă totuși se-ntâmplă să te pomenești și cu altcineva în tunel.

El va trage aer în piept și va ațâța propriul său foc pentru a vedea ce se-ntâmplă doar înaintea lui.

Din afara tunelului, în siguranța beculețelor, muzicii, voiei bune, toate sclipesc. Doar e parc de distracții, nu?