O realizare intimă de a fi
26/2/2015
(Autor: Cătălina Cornea)
Realizez că nu am realizat nimic şi mă pierd în gânduri, mă pierd în vise.
Dar şi visul meu e o realizare, o realizare a minţii mele.
Şi astfel realizez că orice gând, orice cuvânt , orice faptă , ce vine din suflet contează mai mult decât ceva material.
Realizările mele sunt jocurile de cuvinte printre care mă ascund.
Des aud cum oamenii zic că nu au realizat nimic şi devin trişti, fără a preţui ceea ce au, fără a încerca să îi facă pe cei din jur fericiţi şi prin cuvinte şi prin multe altele decât prin bani.
Nu sunt realizări doar acţiunile ce ne aduc profit.
Iubirea ar trebui să fie cea mai mare realizare a noastră, iubirea faţă de familie, prieteni, faţă de jumătatea noastră.
Uităm că ceea ce am devenit şi ceea ce suntem e de asemenea o realizare. Uităm că a fi oameni buni e cea mai importantă sarcină a noastră. Să nu ne pierdem pe noi înşine, să ne păstrăm puritatea ar trebui să fie considerată cea mai dificilă realizare pe care o posedăm.
Dacă am face o listă cu realizări, am include ce fel de persoane am devenit? Sau am include doar ce şcoală am terminat, unde am lucrat, ce am învăţat? Dar cum rămâne cu realizarea intimă de a fi? De a răbda şi de a crede? De a iubi şi de a spera? Ascundem realizările sufletului în diplome şi certificate, în foi şi obiecte.
Ne distrugem gândidu-ne că nu avem nici o realizare semnificativă, în loc să ne apreciem aşa cum suntem.
Ne vom putea realiza visele când ne vom cunoaşte sufletele. Când vom înţelege că e nevoie să ne realizăm mai întâi ca oameni.
Ne aşteptăm în fiecare zi să facem ceva semnificativ, ceva palpabil, dar cele mai însemnate lucruri sunt acele clipe în care ne jertfim timpul pentru a face pe cineva fericit.
Ne pierdem atât de des prin chestiile materiale şi uităm de a ne acorda timp. Uităm să credem în noi înşine.
Aş vrea să realizăm mai multe sentimente sincere, decât obiecte materiale. Aş vrea să uităm din când în când de regretele ce le avem şi să dăruim timpul celor dragi.