Te uiți înapoi în trecut, analizezi prezentul și încerci să prevezi mișcările pe care viitorul le va face în ceea ce te privește.

Mulți dintre noi poate am fost rând pe rând, atât buni cât și salbaticiuni ce scoteau numai flăcări pe gură și care aruncau cu bolovani în jurul lor.

Unii își regretă faptele, alții continuă să fie așa. E mai plăcut să descarci pe moment, în unele dintre cele mai oribile feluri, toată tristețea, mânia din suflet. Măcar te simți ușurat după.

De asemenea, ți-e mai bine să minți, să-ți vezi interesul și să rănești oamenii din jurul tău, nu? Câți dintre noi nu am provocat răni adânci altora? Câți nu am făcut rău și am regretat apoi? Câți nu au avut o plăcere morbidă în a-i vedea pe alții suferind? [custom:pub]

Oricum, trecutul înregistrează… totul. Acesta se redă apoi, precum un disc vechi și exact când te aștepți mai puțin. Se redă „melodia” despre cum ai fost tu ca om. Ori de câte ori îi revezi pe cei care i-ai rănit, o să te cuprindă transpirații reci (în cazul în care mai ești om cât de cât). Le vei simți privirea plină de ură, regret și îi vei vedea că se feresc de tine. Realizezi faptul că ei nu vor să mai știe nimic de tine.

Vine momentul pentru toți cei care am rănit cu sau fără motiv, să culegem roadele faptelor noastre. Este momentul în care conștiința ne devine călău și ia locul umilului sfetnic, ce odinioară ne oferea soluții pentru orice problemă.

Suntem oameni și evoluăm din greșelile făcute și nu din teoria a ceea ce nu trebuie să zici sau să faci. De noi depinde totul. Vom continua să rănim sau să devenim oameni mai buni? Tu singur poți afla ce mișcări va face viitorul în ceea ce te privește. Tot ce faci plătești, pentru tot ce vorbești, răspunzi iar pentru tot ce n-ai dat, ți se vor lua – iubire, bani, sănătate, prietenie sau alte cele.