Când cei din jurul tău te-au dezamăgit, atunci când te simți trădat, nedreptățit, respins, atunci când tot ce ai oferit a ajuns mărgăritar pentru purcei, ce gând te-ncearcă?

Probabil că unul de răzbunare. Răzbunarea este așa dulce… toți cei ce te-au chinuit, la rândul lor vor avea parte de neplăceri. Toți cei care au știut cum să se folosească de tine, devin acum cei folosiți în a-ți satisface tu setea de răzbunare.

Ce bine te simți… pe moment, evident. Într-adevăr, există zicala ,,răzbunarea este arma prostului”, însă eu cred că aproape toți am fost mai mult sau mai puțin, la un moment dat în viață, niște prostuți. Se găsesc mulți oameni ce enumeră o serie de contaargumente la tot ceea ce ține de răzbunare. Ei vorbesc precum ,,înțelepți ai satului” și îi sfătuiesc pe alții aflați în suferință.

Dacă cei ce se arată a fi înțelepți au și ei parte de trădare sau altele care să le dea naștere unor gânduri nocive? Ce fac? Nu există persoană care să nu-și fi dorit măcar odată în viață ca cel ce i-a pricinuit durerea, să aibă și el parte de tot ce-i mai neplăcut. În sinea noastră, aproape toți dorim această răzbunare atunci când suferim. Unii nu pun în aplicare răzbunarea, însă mental, tot au gânduri malițioase și își fac scenarii la „cum ar fi dacă”.

Unii se bucură pe șest (deși aparent afișează compasiune și sentimente de părere de rău) când cel care le-a pricinuit suferința, suferă la rândul lui. Este ceva firesc să avem dorința de a ne răzbuna, de a ,,ne răcori”.

Este firesc să avem și părți rele. Nu suntem dumnezei. Însă și mai firesc ar fi, să acceptăm faptul că aceste aspecte negative fac parte din noi și să nu ne mai dăm sfinți, perfecți, iubitori, iertători, „de-a dreapta Tatălui” amatori. Ideal este să nu fii rău, răzbunător, însă nu te condamna dacă înlăuntrul tău apar gânduri negre. Conștientizează, acceptă și răbdare! 😉