O tulburare ce ține de sfera psihicului… Mă refer la ceva anume care „îți încurcă realitățile”.

Am să vorbesc despre ce au simțit, perceput… cei ce s-au întors înapoi la normalitate, după un lung chin. Este ciudat să nu știi ce realitate este cea reală. A ta sau a celorlalți. Este chinuitor pentru că tu nu poți diferenția clar.

Ai argumente suficiente să explici autenticitatea lumii în care mintea ta trăiește dar ai și momente în care admiți și anumite frânturi din realitatea pe care o văd ceilalți. Frânturi… Este că un joc de ping-pong. Când într-o lume, când în alta.

O mașină cu două volane în care, tu conduci când cu un volan, când cu celălalt. Sunt două minți în același corp. După care din ele să te ghidezi?

Poate singurul lucru care da de înțeles că n-ar fi real ceea ce simți, este reacția celor din jur. Caracterul anormal al exprimării verbale și nonverbale, al gândurilor bizare de care ești înconjurat naște multă îngrijorare printre cei dragi ție. Te uiți buimac și asculți tot ce se spune despre tine… Parcă ar avea dreptate ceea ce spun ei. Da… sunt valide argumentele lor dar valide sunt și argumentele tale cum că ești urmărit, sabotat, persecutat.

Cânți la două instrumente muzicale. Bănuiești că unul este dezacordat și sună fals dar nu ești sigur care. Și în mare parte a timpului tău, nu ești sigur dacă instrumentul muzical chiar este dezacordat și sună fals. Haos total! Cum să procedezi? Doctorii îți spun că… dacă această confuzie a lumilor și a comportamentul bizar, se repetă, e de rău… Unii membri ai familiei tale, inițial, au negat gravitatea situației, deși au observat faptul că a existat ceva… dar nu erau prea lămuriți. Alții se învinovățeau între ei pentru tot ceea ce trăiești tu.

Prietenii tăi nu știu ce ți s-a întâmplat, nu le venea să creadă. Ei cunoscuseră un alt om. Un om calm, cumpătat, rațional. Din păcate, din cei mai liniștiți oameni, ies cei mai agitați monștri.

După ce te-a văzut un doctor psihiatru și după ce te-ai mai „pus pe picioare„, trebuie să analizezi și să descoperi ce s-a întâmplat cu mintea ta. Trebuie să stabilești exact momentul ( poate împreună cu familia, cunoscuții) când s-a produs scindarea minții tale.

Analizează: de la ce a pornit totul și ce ar trebui să faci să eviți aceste lucruri; ce persoane, situații de viață au declanșat această separare între tu și tine.

Rolul tău este să-ți recunoști vulnerabilitatea și s-o înfrunți. Cum? Nemaifiindu-ți teamă s-o privești în ochi. Mai presus de toate, analizându-ți mereu vorbele, gesturile, consultând mereu opinia celorlalți și rugându-i chiar să te corecteze dacă observă ceva ciudat în gândirea, spusele și comportamentul tău. Cea mai bună echipă de medici pentru ,problemele de suflet este alcătuită din fiecare ființă iubitoare din viață ta, care caută să-ți devieze „stolul de rândunele”, spunându-ți mereu ce anume greșești.

Nu te baza pe medicamente să te ajute cu totul. Sunt utile dar au doar un rol în tot acest proces. Dacă nu depui efortul necesar în a te lupta cu tine însuți, „rândunelele” se pot reîntoarce prefăcuți în ,,vulturi” și lucrurile se pot complica foarte mult. Nu pierde lupta cu tine! Viața te iubește, trezindu-te în fiecare dimineață! Demonstrează că o meriți, luptând mereu pentru binele tău, te rog!