Situațional

Ne dorim să avem pe cineva, îl avem. Vrem să ne dea atenție. O face și pe asta. Până la un punct. Deși poate acea persoană te-a dorit mai mult decât ai dorit-o tu la început, lucrurile se schimbă ulterior. În viață totul prinde o altă formă la un moment dat.

Oboseala, rutina își fac ușor-ușor simțite prezența. Toate fac parte din sacrificiul tău pe care trebuie să-l faci pentru ca totul să fie bine. Chiar dacă uneori resimți acea singurătate în doi, mergi mai departe. Este o singurătate situațională să-i zicem așa. Fiecare are treburi de făcut în timpul zilei și apoi pică lat de oboseală fără să resimtă lipsa celuilalt. Nu e vina nimănui. Așa a decurs ziua/luna/anul/viața.

Totul capătă amploare când interesul unuia față de celălalt scade vizibil și e dureros. Probabil că s-a diminuat și la tine sau la cunoscuți de-ai tăi, din moment ce ai avut curiozitatea să citești ce scriu eu acum. E atât de generală această temă pentru că paradoxal, detaliile le simt în sinealor, foarte mulți oameni.

Totul face parte din viață. Visăm, iubim, suferim, urâm. Suntem oameni. Deocamdată. Sacrificiu, iubire, respect – o relație adevărată. Acum fiecare își cunoaște puterile, așteptările și capacitatea de a oferi la rândul său ceea ce pretinde de la celălalt. Numai bine vă doresc!