De mici învățăm despre faptul că nu trebuie să fim prea buni pentru că lumea va profita de noi iar fiecare trebuie să învețe să tragă pentru el însuși.

Tot ce se întâmplă nu este oare și datorită multora din generațiile anterioare, care i-au învățat la fel pe urmașii lor? „Ca să îndrepţi lemnul strâmb, îl strâmbi invers.” (Michel de Montaigne)

Când vrem să îndreptăm lumea, într-adevăr, va fi nevoie să o strâmbăm invers. Doar că noi o vom vedea dreaptă doar pe o parte. Pe partea noastră. Pe cealaltă, va rămâne strâmbă în continuare și totuși… privind dinspre ea, vom vedea și diformitatea lumii așa-zis drepte.

De aici, totul se demonstrează a fi relativ. Totul este pur și simplu. Rând pe rând, fiecare va juca rolul său: atât de drept strâmbat cât și de strâmb îndreptat. Nu e bine, nu e rău. Este pur și simplu.