Tot tu

Mulți, mulți ani au trecut de când îți doreai să crești. Așa, ca oamenii mari. Să fii serios, implicat, corect și mă rog, ce mai știai tu de la ceilalți, despre cum trebuie să fii.

După ce ai străbătut zeci de grădini verzi și veștede, treci printr-o poartă a timpului. O poartă mare, veche și obosită de atât treacăt. Aceasta scârțâia, era ruginită dar cu toate astea, părea încă stabilă. Cine știe câți au trecut de ea? Câte ar avea această poartă de povestit dacă ar avea glas?

După ce treci de poartă, vezi o grădină. Zărești și un râu. Te apropii de acesta. Te oglindești în apă și continui s-o faci de minute bune. Te vezi altfel decât îți amintești. Tot tu ești? Tot tu erai? De ce e totul altfel în oglinda apei?

Nu te mai întreba! Acum, stai un pic la umbra crenguțelor de deasupra râului și privește cerul până ațipești. Lasă totul să curgă precum acest râu!

Înainte să treci de acea poartă, erai atunci. După ce ai trecut de ea, ești acum. Cu toate astea, tot tu ești, să știi!

Ai trăit și ai văzut prea multe și încă urmează să mai vezi lucruri. Îți amintești că ai trecut de mai multe porți decât puteai. Erai să te îneci în mai multe iazuri decât îți amintești dar ai reușit să respiri viață în ultima clipă. Tot ce ai trăit a fost mai mult decât ai putut duce și cu toate astea, iată-te!

Tot adormeai pe marginea apei și în somn te rostogoleai direct în apă. Se pare că râul te-a purtat în susurul său, poate mai departe decât credeai dar te-a și scos mereu la suprafață. Ai plutit ca un nufăr pe apă, față de alții…

Mergi înainte! Să nu ai teamă de tot ce întâlnești!

Fă-ți alianțe, nu prietenii, fii îngăduitor, dar nu prostuț. Îndepărtează-te de neamul care te uzurpează și te folosește.

Fii tăcut cu oamenii care te amăgesc, umilesc și care te fac să te simți mic. La unii oameni nu trebuie să te răstești, să le pui întrebări sau să vrei să lămurești. Ar deveni prea importanți pentru vremea ta trecătoare pe acest pământ.

Lasă-i fiecăruia clipa de glorie din carton. Lasă-i așa! Neamuri, prieteni, cunoștințe. Nimic nu mai contează! Doar atât… să rămâi tot tu!