Abisul propriei mele ființe

20/6/2016
(Autor: Cătălina Cornea) Gândurile îmi sunt strangulate. Vin, pleacă dar nu se materializează, doar se pierd într-un abis creat de

(Autor: Cătălina Cornea)

Gândurile îmi sunt strangulate. Vin, pleacă dar nu se materializează, doar se pierd într-un abis creat de mine. Sunt o ființă a regretelor și lacrimilor care și-a găsit sălaș în propria umbră, uitând că undeva o stea îi luminează calea către visele ei.Mi-am creat propriul iad dar pot urca doar o treaptă și apoi alunec mai adânc. Am devenit cel mai mare dușman al meu.

Și aș putea da vina pe societate, pe oamenii din jur dar viețile lor continuă, pe a mea parcă am oprit-o. Dar orele trec și eu m-am pierdut între cele două ace ale ceasornicului. Nimeni nu mă va putea ajuta, eu sunt unica mea salvare dar și unica mea condamnare. E ciudat cum mintea ta îți construiește o închisoare din care nu te lasă să ieși dar tot te lupți. Și nimeni nu va înțelege lupta, tu vei zâmbi, dar orice efort pentru tine e o luptă câștigată.

Totuși, zi de zi te întrebi când vei câștiga războiul? Înfrângeri și victorii cu propria ta ființă. Devii cea mai mare dezamăgire pentru tine însuți , devii cea mai mare dezamăgire și pentru cei din jur. Dar găsești curaj să te împaci cu propria ta ființă. Găsești curaj să încerci să te prefaci dintr-o dezamăgire într-o mândrie.

Înveți să te accepți pe tine însuți, îți accepți defectele și încerci din plin să profiți de calitățiSunt eu cu mine însumi ca într-o oglindă, dar voi sparge oglinda și mă voi picta ceea ce aș vrea să devin, îmi voi alege culorile, stilul și voi face un portret al meu. Nu voi mai da vina nici pe mine, nici pe alții, nu voi mai căuta justificări, scuze pentru eșecurile mele. Îmi asum vina dar părerea de rău nu mă va ajuta cu nimic.

Să zic că îmi pare rău e prea puțin. E apologia mea către mine însumi și către cei din jur. Cu pași mici voi fi ce îmi doresc. Îmi creez obstacole, piedici pe care tot eu le trec. Îmi sunt cel mai aspru critic. Mă simt cea mai rea și egoistă , îmi pare rău dar nu schimb nimic. Și continui drumul către abis căutând salvarea. Dar nu va veni nimeni să mă salveze, îmi voi eu propriul erou sau propriu călău. Și totuși…cum? Cum să ies din abis?