Nu este corect să lași societății un copil atât de afectat care ar fi avut un alt potențial. Nu l-ai dus la terapie sau poate rar și așa, cât pentru o adeverință pentru dosar și apoi iar acasă, nu e corect. Nu e corect nici pentru fratele/frații lui în caz că are. De ce să le lași lor ce puteai ameliora tu ca părinte?

Eternitatea este promisă celor drepți, copilașilor cuminți care au ascultat de părinte și i-au ajutat și pe restul fraților. Aceasta este eternitatea condiționată a unui părinte „dacă îți faci curat în cameră, mergem la...”

Copilul meu, diagnosticat cu TSA cât și noi în calitate de familie, am beneficiat de un tratament din partea unei unități de învățământ ce ne-a creat confuzie și care ne-a determinat să luăm decizia de a vă solicita un punct de vedere, a Statului(până primim răspuns la e-mail) . Ni s-a condiționat continuarea accesului în cadrul grădiniței nr.XX, Sector 3 București, doar cu shadow pentru copil.

După diagnostic, aflați încă în stare de șoc, părinții sunt derutați. Nu știu către ce persoană, centru să se adreseze mai repede. Nu știu cum să obțină informații mai repede despre unde e și bine. De multe ori pot alege un loc doar pentru că e mai aproape și le este greu altfel. Pot alege ceva doar că și unii cunoscuți au fost mulțumiți.

Când primești diagnosticul... Stai cu foaia în mână... te uiți lung la ea, știi că e adevărat ce scrie pe ea și totuși virezi către altceva. Nu se intâmplă fără voia ta dar te duci către ce e mai confortabil. În acel moment, ai nevoie de o apărare mentală.

În lumea asta, e important să demonstrezi de ce cazul tău, dintre atâtea cazuri, merită finanțare. Cum te simți că banii obținuți pentru terapiile alor tăi, au luat șansa unor cazuri poate mai grave?

Te-ai trezit cu o valiză pe care nu ai ales să o cari după tine. Ai valiza după tine dar pe drum mai sunt intemperii. Aceasta nu ține la târâit că n-are roți, nu e waterproof și nici antishock.

O persoană străină și totuși atât de apropiată grație contextului care v-a adus aproape, ia cuvântul ca să-ți servească o replică de fapt. Sub masca lui „știi, ai o problemă, ar trebui să o rezolvi”, „vezi că ești prea”, aceasta de fapt lovește.

Dragii mei a căror judecată îl umbrește pe părintele special și îi declanșează furtună în sufletul, ce vă supără? Poate asta este problema, că nimic.

Ai ajuns la 35 de ani. E bine! Îți faci bilanțul din nou ce și cum, de unde până unde și s.a.m.d. Dacă ai noroc. Să ajungi la 35 de ani este un noroc.

Oamenii care spun că ești tăcut te consideră și prost. Cei care te văd reținut, calculat spun că ești plictisitor

Copilul este ceva pe care îl faci iar de el să se ocupe instituțiile statului/private? Te strânge jobul cu ușa? Această strânsoare nu ți-era cunoscută și dinainte de a aduce un suflet pe lume?