Altu-i de vină!

Atunci când unii oameni dau vina pe alții pentru nefericirea lor sau când noi înșine i-am acuzat pe ceilalți pentru problemele noastre, n-am făcut decât să mai amânăm un pic îmbunătățirea anumitor aspecte din viața noastră.

Totodată, am pierdut oameni care nu meritau să fie ținta acuzelor noastre. Nimeni nu-i de vină pentru nefericirea noastră. Omul nu poate să observe ceva anume și apoi să acuze, dacă nu are un reper. Acest reper se pare că se află chiar în propria lui persoană. Când îl acuzi pe altul de nefericirea ta sau te declari nemulțumit de felul lui de a fi și de a acționa, este pentru că tu vrei să mascheziceva. Un aspect ce inițial a fost și este în tine și care, nu poate fi acceptat.

Cu cât mai mare este neacceptarea asupra faptul că noi suntem răspunzători de nefericirea noastră cu atât jignirile, acuzele la adresa altora se întețesc. Sunt lucruri familiare vouă pe care le-ați citit în „n” cărți, site-uri și pe care le-ați dezbătut intens cu alții.

O intensitate direct proporțională cu starea voastră de disconfort pe care ați resimțit-o atunci când ați primit tot felul de acuze.

Sunt aspecte pe care le știți foarte bine și cu toate acestea, tot vă simțiți prost când cineva vă acuză pentru răul lui sau vă judecă.

Păcat pentru faptul că în loc să câștigați timp pentru bucuria vieții, îl irosiți cu tot felul de ruminții „Dar, de ce mi-a zis asta?” „Dar, ce i-am făcut eu de se poartă așa cu mine? ” „Ce vină am eu pentru tot ce trăiește?”