Sunt fericită în compania persoanei iubite. Aș fi cea mai fericită femeie din lume, dacă aș avea un copil. Fericirea e o stare ce apare atunci când ai făcut un lucru bine. Pentru mine, fericirea e compusă din acele secvențe de viață când simt că niciun rău nu m-ar putea atinge. Cert este că fericirea nu este o trăire continuă și, de cele mai multe ori nu apare sine qua non.

Uneori este condiționată de prezența, respectiv găsirea unei jumătăți, alteori de nașterea unui copil sau de absența unor situații traumatice de viață. Opinia generală în ce privește fericirea este că aceasta ar fi o stare de mulțumire ce intervine atunci când reușești să duci la bun sfârșit un lucru pe care îl aveai de făcut. Eu cred că fericirea este, în principal, o trăire interioară, de care suntem toți capabili. Iar primul lucru pentru care trebuie să fim nespus de fericiți și să mulțumim lui Dumnezeu este pentru că ne-a chemat la viață și ne-a arătat lumea ca într-o carte de povești bogată în file. Nu este important să știm dacă după una din file urmează fericirea sau nefericirea, ci faptul că lumea are miros de pădure și gust de mango.

Știi de ce sunt eu fericită? Că nu sunt singură pe Pământ, chiar dacă de cele mai multe ori împart oamenii în buni și răi. În acele momente simt că ne-am îndepărtat de scopul inițial: să trăim în pace unii cu alții și să bucurăm împreună de munte, de mare, de animale etc. Pentru mine, fericirea este traiul în armonie cu propria persoană și, pe cît posibil, cu ceilalți. Ce este pentru tine, iubite cetitoriule, fericirea?