Este frumos să citești. Înveți lucruri noi, te relaxezi și-ți îmbunătățești optica asupra vieții.

Ce se întâmplă atunci când citești dar nu simți nimic dinspre acea carte și tu totuși o continui? Probabil pur și simplu o faci doar ca să știi că ai mai bifat un titlu de carte în biblioteca ta? Sau poate că vrei să te convingi că nu ai dat banii degeaba pe aceasta, nu? Sunt mulți oameni care tot citesc doar să se autovalideze ca oameni culți.

De asemenea, am întâlnit persoane ce-i treceau pe cei nou cunoscuți printr-un filtru riguros. Îi considerau „eligibili” pentru a începe o conversație cu aceștia numai dacă aveau cărți citite și erau întrebați: „Tu citești?” „Ce-ai citit?” „Ce-ai înțeles din ce ai citit?” „La ce concluzie ai ajuns?” Informația multă din cărți nu echivalează mereu cu a fi mai învățat, mai înțelept, mai bun, mai iubitor. Mai sunt aspecte ce țin și de ființa ta.

Mai depinde și de „soiul” tău. Altă chestiune: de unde mândria de a fi citit dacă nu ai capacitata de a pricepe ceva din ce lecturezi și nu distingi lumea cărților de cea în care trăiești? Cartea poate fi o lume magică, un univers în care rănile sufletești pot fi mângâiate și utilă când trebuie să oferi și altora cunoașterea ta. Citești pentru a privi altfel viața, nu de dragul de a citi, nu pentru că așa se poartă sau pentru că așa-i bine!