Decăderea omului simplu

Decăderea omului simplu. A aceluia care contribuie zi de zi la micile suferințe ale altora prin simplicitatea gandirii si firii lui. Această decădere este destul de probabilă și destul de dureroasă. Nu că ar exista o roată care să se întoarcă sau să fie cineva care să-i noteze faptele bune/rele în carnețel. De cele mai multe ori, acești oameni suportă consecințele faptelor lor pentru că până acolo le-a ținut. Nimic mai mult.

Decăderea celui prea plin de sine. A celui care adoră să se audă vorbind și să le țină altora teorii pentru a-i corecta. Cel care te împroașcă cu săgeți sub masca binelui pe care chipurile ți-l vrea. Acești oameni nici la masă nu te lasă să fii liniștit. Ei se simt bine atunci când îți evocă momente dureroase din viața ta de îți rămâne și mâncare-n gât.

Știi cum se produce decăderea omului plin de sine, doritor de a-i corija pe alții, avid de atenție, invidios pe alții și torționar emoțional? Treptat și simplu.

Cu timpul, singurătatea și respingerea celorlalți îl fac să se simtă nesigur, rănit. Nu mai mănâncă bine, nu mai cere nimic pentru el, stă retras, cu capul plecat. Toți din jurul lui se dau la o parte. Singurătatea îl duce la depresie. Unora li se accentuează pornirile etanolice sau de alt tip și treptat, se pierd în ele.

Mai că ți se face milă de acest om. Dacă te impresionează faza în care se află și vrei să devii mai uman cu el, ține-te! După ce i se reface tonusul emoțional, acesta revine la forma inițială. Iar devine respingător, plin de sine și toate cele mai devreme enumerate.

Decăderea, de cele mai multe ori este singura fază în care acești oameni pot funcționa fără a-i răni pe alții. Mila trebuie să fie acordată cu rațiune nu cu emoționalul și cu porția, cum s-ar spune. Altminteri, te reîntorci la zicala „pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.” Ei trec printr-o decădere fizică, emoțională, socială care a fost produsă în urma unei decăderi de de duh preexistente.

Nimeni și nimic nu îți va face dreptate. Trebuie doar să ai răbdare. Orice om care se vede mai presus și îi rănește pe ceilalți, nu vede și ce-l așteaptă. Nu are cum să vadă mai departe de propria persoană, dar e ceva acolo și îl va zgudui bine de tot.

Nu zic să te bucuri de răul lui, nu spun nici să-ți fie milă de el. Încearcă să te detașezi emoțional de tot ce ți-a a pricinuit și să nu devii ca el cu alții!