Doar eu am dreptate!

Ați avut de-a face cu persoane ce trăiau mereu cu senzația că dețin adevărul absolut și care desigur, doreau să primească numai aprobări din partea celorlalți? Să detaliem un pic despre cum se manifestă aceste persoane în conversație cu alții:

– Au sentimentul că sunt atotcunoscătoare iar opiniile altora le cataloghează a fi cu adevărat proaste, nefondate și oricâte contraargumente le-ai aduce, consideră că tot părerile lor sunt cele mai bune.

– Vorbesc peste tine de fiecare dată când ai ceva de spus vizavi de un subiect. Nu pentru că nu te-ar respecta dar pur și simplu doresc cu ardoare să-ți arate faptul că te înșeli în spusele tale.

– Te țin minte pentru faptul că ai fost în opoziție cu ideile lor și de fiecare dată când au ocazia, caută să deschidă subiectul cu pricina încercând în repetate rânduri să te facă să le dai dreptate la tot ce spun. Totul ajunge să pară obositor, agasant și preferi să eviți persoanele de acest gen. – Îți arată simpatia și te vorbesc de bine altora atât timp cât au ferma convingere că ești de acord cu opiniile lor. Dacă ești contra, se supără pe tine și probabil trebuie să te aștepți ca nici să nu-ți mai vorbească un timp.

– Te supun de față cu alții la momente penibile, în care te simți pur și simplu pus la zid, așteptând ca glonțul să te străpungă. Sunt mărețele lor clipe în care-și expun cu patos adevărul lor și desigur, spre a primi și aprobare din partea audienței. Ceilalți care asistă la discuție stau pe post de juriu sau privesc totul exact cum ar fi la teatru/film, așteptând să afle deznodământul.

– Au tendința repetată la a te corecta în tot ceea ce afirmi, de nici tu nu mai știi cum să continui discuția. Nu-i nimic de condamnat la acest tip de persoane. Nu sunt oameni răi ci pur și simplu din diferite cauze, nu au capacitatea de a înțelege că fiecare om cu care intră în contact poate gândi altfel decât ei. Trebuie să avem în vedere faptul că-n trecutul lor ori li s-a dat mereu multă atenție și s-au învățat prost ori au fost desconsiderați, umiliți, reduși mereu la tăcere, intimidați iar acum refulează. Important este să avem compasiune și să înțelegem considerentul din care acești oameni acționează așa.

Nu trebuie ne mai grăbim să-i catalogăm într-un anume fel sau să enumerăm diverse chestiuni psihologice de la care a pornit atitudinea lor care de altfel, au devenit deja clișee (ex: stimă de sine redusă, nevoie de validare, nesiguranță la nivel emoțional etc). Oricine poate fi în acest fel la un moment dat și probabil că poate fi prea târziu, ajungând să fie convins că numai el are dreptate.