Din dorința de a încerca să deslușesc anumite chestiuni referitoare la mine și ceilalți, am ales să devin „un fin observator al comportamentului uman”(psiholog). Din nevoia de a ști mai bine ce gândesc eu dar și alții, am ales să scriu aici, unde citiți dvs. acum. Care-i rostul în a afla ce gândesc oamenii? Vei simți faptul că ai control mai mult asupra lor? Poate îi vei ajuta dacă ai aflat ce și cum gândesc ei? Te face să te simți un om mai bun faptul că ai ajutat? Prudență! Știi ce se întâmplă cu oamenii foarte buni, nu?

Dacă înveți și practici o meserie ce-ți permite să iei contact cu problemele oamenilor, nu înseamnă că știi prea multe despre ei.

În natura noastră, suntem vicleni și arătăm o anume față terapeutului – cea care ne avantajează pe noi. Restul, restul de icebearg. Acela a fost doar vârful. Nu ne ajung eternități să deslușim natura umană. Nu-mi trebuie o experiență prea mare de viață ca să concluzionez faptul că suntem imprevizibili.

Te poți mândri cu o vastă experiență într-o profesie dar acționezi într-o singură dimensiune – cea de terapeut-client, vânzător-cumpărător ș.a.m.d. Este de înțeles pe deoparte. Acestea sunt vremurile în care trăim. Dacă ai posibilitatea(financiar vorbind) să nu ceri plată pentru ce oferi, atunci ești de admirat.

Atât timp cât în una din clipele tale de viață nu ai trăit ceva asemănător cu ce trăiește clientul tău, ajutorul pe care-l oferi tu, poate echivala cu zero.

Intensitatea cu care te-ai lovit de pământ cândva, îți poate oferi o mare forță de a te ridica și a deveni mai puternic și de a-i ajuta și pe alții. Dacă n-ai fost deprimat, un pic nebun (sau mai mult), dacă nu ai avut îndoieli privind și sănătatea ta mintală, înseamnă că n-ai făcut nimic. Simțind o empatie față de o persoana care ți-a cerut ajutorul, nu înseamnă nimic.

Multă lume poate fi empatică. Până la urmă, pe asta s-a bazat și extinderea speciei umane dar nu și selecția indivizilor perfect adaptați lumii. Cărei lumi? Nu se știe.

Oricum, prin natura noastră este imposibil să fim perfecți. Îi poți ajuta pe alții mai mult prin puterea exemplului și nu prin performanța în memorarea cărților citite, prin ideile preluate din experiența altora sau a cazurilor studiate.

E bine să fii și documentat dar să nu lași informația să te definească ci tu să-i dai noi forme. Practic să devii un creator al unei noi gândiri.

O gândire bazată pe ceea ce simți și crezi tu că va fi de folos și altora. Ca „fin observator al comportamentului uman” drumul tău va fi anevoios și nici nu o să-l cunoști în totalitate niciodată. Nimic n-ar mai avea sens dacă l-ai cunoaște.