Ajunge la tine și apoi te crestează-n ghiare. Se râde de tine ca o hienă prizată, cât tu ți-aduni oasele de pe jos. Adună-le repede, ea poftește mult.

Te scârbește de limbi în ureche. Îți vântură pe la nas și o coadă submisă. Altmineri ai afla unde ține budinca de cacao.

E și pâinea lui dumniezăo. Nici nu ai idee în câte felii se poate tăia pe sine, pentru a fi peste tot, oriunde și oricum. Ai devenit o țintă de doborât pentru ea.

Hiena asta e într-o competiție invizibilă față de restul haitei. Concursul de „eu te-alerg-dar-tu-nu-scapi!” Așa face și cu ai săi.

Pesemne ea știe multe și ne deosebește pe toți după miros, dar cu un nas negolit de ceva vreme. Nasul plin, duce la somn neliniștit și la crize de râs „fomfăite”.

Deși hiene părem cu toții, luptăm pentru a supraviețui și ținem la puii noștri(care dintre noi îi avem), dar haide domnule, să nu ne mai „zgâriem” și „mușcăm” unii pe alții!

Să recitim poveștile, fabulele pentru copii ce ne reamintesc despre cum trebuie să fim ca oameni și nu ca hienele turbate din preerie!