„Malul”

În goana noastră după a ne simți văzuți, apreciați, îndreptățiți, devenim vulnerabili la cuvinte.

Unde pământul este sterp de nevoi emoționale, nici sămânța „bunăvoinței” altora nu are loc să-ncolțească.

Nu ajungem victime precum niște bieți șoricei cărora li s-a întins cursa. „Malul” dă semne, are aură. Se vede de la depărtare.

În condițiile în care nu începi să-ți ecranezi sufletul în el, în „Mal”, acesta nu te poate observa și acapara.

Noi intrăm în relații cu ceilalți din anumite nevoi. Și nevoile noastre se schimbă și probabil și acel rău numit: prieten, cunoștință, familie, trebuie să se reactualizeze.

Majoritatea care îți poartă gânduri nesincere, o vei ști după modul în care se comportă cu tine a doua, a treia zi. Mulți cred că ai făcut ceva dinadins să-i ochești pe ei.

De fapt, prădătorul din ei este vigilent pentru că simte că i s-a perceput prezența de către ceilalți.

Prădătorul este destul de paranoic în esența lui și vorbește despre alții că sunt tot așa cum e de fapt el, pentru a-ți muta tu atenția de la cele importante. Îi bagă și pe cei dragi lor sub roțile de tren și sugerează că nu ar fi nici ei întocmai...

În sinea lui, a prădătorului, a pierde controlul reprezintă prăbușirea ființei sale.

De fel, îi mai vezi comportarea, uneori ar vrea să ridice tonul sau să răbufnească dar se reglează repede. Totuși, e rece, precis și lipsit de empatie și te face ca în esență, ție să ți se pară lucruri.

„Malul” face și el eforturi să se adapteze, deci nu-ți închipui că-i este ușor.

Îi vezi pe oameni că se uită lung la tine ca să observe ce ai mai puțin decât ei? Poate că ai mintea și atunci te pot manipula mai bine ori poate statura și atunci te pot acoperi mai mult. Nu știm.

Dar știi ce nu știe nici răul, pardon „Malul”?

Cum se vede el pe dinafară de către alții? Va muri încercând să afle dacă atunci când aruncă nada, nu îi văd și alții coarnele și să se ferească.

Tocmai de aceea, e într-o vigilență continuă și cum se simte un pic atins, te face să te îndoiești de percepțiile tale.

Este punctul lui mort, altul decât sufletul său și atunci când va închide ochii, nu va mai ști că a fost om și că a existat.

Ideea sfârșitului este îngrozitor de dus pentru Mal. Se iubește mult pe sine și cel mai mult are plăcere pentru control. Să-l vedem atunci...

Așa că dragul meu Mal, în orice formă umbli - prieteni, colegi, familie, să știi că totuși ți-am lăsat un țarc liber.

Și acele oițe tinere au nevoie de tine, ca să învețe cum să se ferească tot de unii ca tine pe viitor.

Cu timpul, printre atâtea oițe vei fi observat ca singurul punct negru din mulțimea albă și ovinele odată ce te ochesc, te vor împunge.

Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt despre ce-ți zic. Tuturor ne vine sfârșitul buni sau răi dar mai rămân amintirile care nu vor muri pentru restul. Bune sau rele și acestea.

Chiar n-aș vrea să fiu în locul tău! De fapt, nu sunt sau poate am fost undeva, cândva în povestea a cuiva, care încă mă vorbește „de Mal!”