În acest articol, voi scrie despre anumite comunități(adunături) de mame, mai aparte. Despre unele, fine observatoare ale vieții altora, ce sunt „înființate” pe grupurile de Facebook, pe băncile din parcurile de joacă sau oriunde. Oriunde în viața altora, mai puțin în a lor. Aceste femei le „toacă la cap” și le rănesc pe alte mămici cu tâmpeniile lor. Nu au pic de remușcare, vorbesc tot ce le vine la gură, în numele dreptății pe care pretind că o au.

Ele sunt spontane și incredibil de sincere cu tine, până la a te jigni. „Ce, doar nu te supără adevărul, nu?” Niște străine, emit cu nonșalanță, judecăți de valoare. Treci mai departe, fă-te că nu auzi. Printre cele mai controversate subiecte sunt: modul în care s-a născut(natural/cezariană), alăptarea, diversificarea, vaccinarea și chestiunile referitoare la parenting, în general.

Acestea le judecă pe alte femei pentru alegerile lor și le socotesc neputințele ca lipsă de voință, comoditate, prostie și alte cele. Le percep ca a fi „defecte” și neconforme cu statutul de mamă devotată și implicată. Indiferent de cât se chinuie o mamă să fie cât mai bună pentru copilul ei, gurile rele nu au odihnă și probabil nici grijă cum se cuvine de progeniturile lor.

Femeile de genul, vor să se erijeze într-un judecător drept dar filtrează toate informațiile din jur ca un „decantor” defect. Apoi, aceasta refulează în diverse grupuri de discuții, fie ele virtuale sau „face tot face”. Sunt acele persoane ce se consideră sacrificate pe altarul maternității.

Sunt pe deplin nemulțumite de viețile lor dar „se simt datoare” să le corecteze pe ale altora. Sunt femei ce au o anume ideologie, așa, mai altfel. În loc să țină ideologiile pentru ele, acestea încearcă „să evanghelizeze” cât mai multe minți. De preferință, pe mămicile cu stimă de sine scăzută și cu o reziliență redusă în fața problemelor de viață. Acestea consideră că ele cunosc mai bine cum stau lucrurile despre a fi mame și parcurg cu nesăț materialele pseudoștiințifice de pe net.

Acum, oricine își poate publica o carte elucubrată, pe baza unor informații citite pe diagonală. Multă lume poate citi, repeta, memora și debita în diverse publicații. Mare atenție de unde vă luați informațiile! Bătălii între mame se dau și în realitate dar așa mai „piano”. „Bomboana” de pe tort, tot pe net o găsești.

În online fiecare are un alter ego care mai de care. Acolo găsești mulți medici, farmaciști, biologi, ingineri în-de-toate, consilieri nu-știu-de-care, antreprenori-în-diverse, savanți-de-renume-virtual, vizionari-în-te-miri-ce etc. Ce contează „ce învârt” în realitate?

Pe internet, toți se erijează în ce vor. Din păcate, au păreri formate din alte păreri și nu reieșite dintr-un proces temeinic de informare. Acest proces necesită timp, răbdare și gândire fără erori de logică. Este un proces care nu trebuie să fie bazat pe hormonii de mamă și pe complexe personale în general.

Ferească sfântu' să gândești, vorbești(tastezi) păreri diferite de-ale lor! Te execută instant. Online, evident. Aici poți muri de câte ori vrei, nu-i bai. În realitate, preferă să te mănânce de unde pot, „că cam” evită confruntările directe.

Sunt femei care le suie pe alte mame pe eșafodul din piața centrală offline/digitală. Într-o piață unde și puii din galantare au o opinie, unde și oile pot face afirmații de la A la Be, unde și vacile pot arunca și ele un Mu cu bălegar, unde și scroafele râmă fără deranj viețile altora. Oare copiii acestor femei cum sunt crescuți? - Când au timp acestea să stea pe Facebook și să comenteze, să modereze postări și să o țină langa in polemici? Polemici lungi ca de articole pe blog, scrise în secțiunea de comentarii, spre exemplu.

Cred că se fac aproape două luni de când mă chinui să termin acest articol. Le „invidiez” pentru timpul disponibil pentru a scrie.  Și cât timp au la dispoziție pentru a-și scrie maldărul de cuvinte pentru a-și argumenta opiniile, Doamne... Când au timp să aibă grijă și de familiile lor?  Doamne cât de multe explicații au pentru propriile opinii. Îți dai astfel seama, de cât de mare este încercarea lor de a se convinge și pe ele însele de ceea ce zic.

Dacă o mamă nu alăptează, nu mai aruncați cu pietre în ea! Nu o mai judecați ca fiind putoare, că vrea independența pe care voi nu aveți. O mamă care nu își poate alăpta copilul sau nu vrea, nu poate fi judecată că este mai puțin mamă. Sunteți stresate dar nu faceți rău în jur cu veninul vostru! O mamă normală își asumă neputințele, alegerile și viața în general. În privința multor mame, din păcate, acest aspect al normalității e discutabil.

Dacă o mamă nu a născut natural fie din motive medicale, fie că asa a ales, lăsați-o în pace! Nu sunteți în măsură să o judecați și credeți-mă, că poate a suferit mult mai mult decât unele femei cu nașteri normale. După o cezariană, rămâi cu ceva urmări. Ai amețeli, dureri de cap, de burtă și multe altele. Plus, disconfortul ca depinzi de alții să facă treaba ta. Primești niște ajutor, dar până la un moment dat. Nu are cine să îți gătească constant și te ridici operată să o faci tu.

Nu are cine să stea nonstop de tine și te mai apuci să strângi una alta prin casă. Totul, în timp ce trebuie sa vezi de cel mic și de durerile continue, insuportabile. Poți să ajungi să ai infecție la incizie, să stai la 6 ore să îți cureți operația. În timp ce copilul plânge. În timp ce nu ai timp nici de a respira. Ajungi să te simți îngrozitor de obosită, pentru că nu ai avut timp de odihnă după operație.

De asemenea, anemia cu care vii acasă te încetinește în tot și te sprijini de pereți uneori, pentru ca nu mai poți. După luni de zile, mama cu cezariană e întrebată pe stradă de ce burta nu i-a scăzut, de ce se mișcă greu. După o cezariana rămâi cu dureri mult timp.

Trec luni de zile și tot mai simți arsuri, înțepături în zona inciziei și te dor mușchii abdominali care tot nu au revenit la forma inițială. Nu toate femeile cu cezariană suferă într-atât și nu toate rămân cu burta atârnată mult timp. Cu toate acestea suntem noi celelalte, care am tras paiul cel mai scurt.

Neputându-se pargurge etapa firească a nașterii naturale procesul de refacere este foarte anevoios și cu riscuri mai mari. Așadar nu vă mai uitați multe dintre voi cu superioritate la mamele care au avut cezariene. Habar nu aveți până nu trăiți totul pe pielea voastră. Bucurați-vă dacă ați putut naște normal și fiți cu bunul simt la voi, ca răniți gratuit.

Sunt de asemenea multe mame care te consideră mai mică, mai puțină, insuficientă, chiar defectă! Un „biet” comparativ de inferioritate, care nici el însuși nu își găsește liniștea în gura lor. De ce să fii mai puțin mamă fiindcă ai doar un singur copil? Da, poți fi mai puțin sau mai mult obosită decât o mamă cu 5-10 copii. Sunt mame care nu se plâng că le e greu, că așa au stat lucrurile și la bunicile noastre și că s-au descurcat cu mulți copii.

Cum sunt acești copii? Sunt cu toții sănătoși, încrezători, curajoși, echilibrați, fără tulburări pervazive?  Cum sunt acești mulți copii, care au avut alocată doar o resursă mică din de toate(eventual excluse atenția, afecțiunea)? În câte să se fi împărțit mama lor? Energia oferită unui singur copil, te dezbracă de forțe și de tine însăți și ajungi să îți conștientizezi limitele.

Dacă în acest moment al vieții tale, simți că ți-e greu cu unul, de ce l-ai chinui și pe al doilea, treilea etc? Orice alt suflet adus pe această lume are nevoi. Nevoi care depind de o sursă de hrană, atenție, afecțiune, protecție, respect, considerație și un echilibru! E absolut necesar să conștientizezi dacă îți poți asuma acest lucru! Nu toată femeile sunt pregătite de mai mult. Ce, îți place să îi vezi jucându-se împreună atunci când faci mai mulți, nu?

Cu aceeași energie pot  juca și la masa succesorală, atunci când tu vei fi la cei doi metri ai subsolului etern și apoi să se sfâșie ca hienele. Rar mi-a fost să văd că frații rămân frați până la capăt.

Fă mai mulți copii dacă ai timp, resurse materiale disponibile dar nu te baza că vor fi unul pentru altul la greu.

Dacă o mamă nu e obsedată de curățenie și nu se vaită că îi e greu cu copil și toate cele, de ce s-o judecați doar pentru că voi vă chinuiți? Poate a avut ajutoare pe lângă ea sau poate alege să nu se streseze într-atât și astfel se bucură mai mult de viața de mamă. De ce faceți opinie separată și mutre la ea?  Trebuie să arate a mamă epuizată ca să fie eligibilă pentru a purta un dialog cu voi?

Alt subiect... sunt mame care trebuie să remarce verbal faptul că tu ai copilul subțire îmbrăcat. Eu ca mamă aleg să nu-i pun mai multe haine decât este necesar. Îl țin chiar și cu aer condiționat dacă temperatura în cameră depășește 23.5 grade. Am grijă să văd ce afișează higrometrul, pentru că umiditatea optimă în cameră e un factor important pentru menținerea sănătății copilului. Am grijă să nu-i fie frig dar nici foarte cald.

Căldura și aerul uscat fac rău iar copilul trebuie ulterior să fie dus la doctor pentru că se pomenește cu fel de fel de afecțiuni. Încerc să nu-mi transform copilul într-un mucios, behăit, alergic și alte cele.

Atunci când vedeți că o mamă arată bine după puțin timp de la naștere, de ce vă e ciudă? Pe voi trebuie să vă intereseze familia voastră și atât. Fiecare corp e diferit și fiecare mamă e unică în felul său și va rămâne o femeie frumoasă indiferent de numărul de kg acumulate. Frumusețea existenței unei alte vieți în viața ta, e cea mai de preț frumusețe!

Atunci când o mamă vă povestește cu bucurie de realizările copilului ei, de achizițiile specifice vârstei, fiți atente la cum le vorbiți! Nu le spuneți acestor mame în ton de regret despre cum copii voștri nu au făcut nu știu ce, că ei nu s-au dezvoltat nu știu cum, la nu știu ce vârstă etc. Le faceți să se simtă prost și vinovate și veți ajunge și voi doar să vă faceți mai mult rău.

Fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare. Ce am scris e valabil și pentru situația opusă. Dacă al vostru copil e mai precoce decât al celorlalte mame, nu începeți să vă lăudați și să vorbiți aiurea.

Am văzut câte observații primesc părinții care au și animale de companie. Un mediu unde și cuiul din perete e igienizat și sterilizarea e obsesivă, contribuie la afecțiunile de sănătate ulterioare ale copilului. Animalul vaccinat, deparazitat și iubitor cu familia, reprezintă cel mai bun mediu pentru o dezvoltare armonioasă a unui copil.

Dacă o mamă își ceartă copiii, le ține teorii, știe ea de ce o face. A ajuns la epuizare, nu mai poate, lucrurile sunt haotice în jurul ei. Atât îi mai lipsea, să o mai evalueze și o „comisie” de mame. „Uite-o cum țipă, e nebună”, uite una, uite alta. Membrele comisiei, numai în ograda lor uită, din nou, să se uite. Aduceți-vă aminte că nu ați absolvit nicio școală a părinților.

Dacă îi observați pe unii copii mai nu știu cum decât ai voștri, tăceți din gură! Nu vă cere nimeni părerea. Sunteți fix acele mame care au probleme mai grave decât cei pe care îi judecați. Aveți un handicap care nu are grad dar are gravitate! Mare.

Totul se învață din mers. Nu știu în ce măsură cursurile de parenting sau grupurile de discuții pe această temă ar putea ajuta. Oare acestea pot oferi vreo soluție pentru a deveni un părinte ideal?

Pot acestea pune bazele unui etalon al părintelui calm, bine informat, creativ, cu o viață echilibrată și un copil dezvoltat armonios? Realitatea va fi întotdeauna altfel, pentru că oricâte informații ai afla, probabil te vei lovi de „practica mă omoară!”. Dai banii pe cursuri, îți iei notițe, ești „zen” o zi două, apoi te reîntorci la felul tău de a fi. Pentru că... ești om!  

Cine pretinde ca stăpânește lucrurile legate de parenting, se amăgește singur.

Ce mamă sunt eu pentru că am vorbit despre abordarea unor mame privind copiii(ai altora, nu ai lor)? Nu știu. Probabil că și tu ai o părere acum, despre ce nu sunt și ce nu fac ca mamă.  Ai dreptul să ai păreri și sa ma judeci dacă simți asta. Totuși,  nu ar trebui. Consumi energie prețioasă pe care ai putea să le-o oferi celor dragi.

Acestea sunt doar câteva chestiuni observate de mine referitoare la interacțiunile mai puțin plăcute dintre mămici.

Tandemul mamelor defecte-perfecte. Reprezintă  floarea și buruiana, eu și tu sau poftim, invers dacă vrei, treci tu în locul meu. Eu perfectă, tu defectă. Nu prea vrei, nu? Atunci, abține-te si trăiește-ti frumos mămicenia! Mamele defecte vor să fie lăsate în pace! Scurt/2.