Martir după pereți

Tu ești un martir. Scrii asta pe toți pereții. Știm pe cine ai pierdut sau regăsit. Știm ce faci zi de zi, ce ai în farfurie, pe unde ai fost și ce ai simțit acolo, știm cu cine ești și nu ești, aflăm când ți-e bine sau rău. Cunoaștem totul despre tine.

Îți împarți prea multe din clipele vieții tale cu noi. Mi-arăți ce ai în ogradă și ce ți-ai mai luat pentru ea, mi-arăți ce-i după gard, fiind un ceva la care tânjești. Știu cum te știi iar despre cine ești tu, știm că nimeni nu te-ntrece.

Te dai după perdea și eu mă fac că nu te văd, ca apoi să mi te dezvălui iară cu lucruri ce ar fi trebuit să rămână doar în intimitatea ta. De ce eu am privilegiul să le știu?

Mă simt ca un d-zeu al vieții tale și dacă ai vrea să ai pentru o clipă, o forță… alta decât cea care gravitează doar în jurul propriei tale axe, ai putea schimba lumea!

Totuși, mă fac că nu te văd, pentru că-mi doresc pentru tine să fi avut și tu un pic de mister asupra vieții personale și s-o trăiești pentru tine.

Rămâi martir pe toți pereții. Pune-te în ramă atunci când faci fapte bune, suie-te pe soclu când ai o cauză și recită-ți discursuri profunde pentru a te înălța în fața altora. Hai, c-așa îți place!

Cunosc suferințele tale, știu și ce ai devenit după acestea, greul te-a transformat în ce ești acum și mă gândesc cu teamă în ce te-ar transforma binele. Știi ce se întâmplă cu cei care dau cam mult de bine după mult rău? O să scriu în alt articol despre asta, stai să mai adun informații, inspirații și chef de scris.

Continui cu a-ți mulțumi pentru locul din primul rând pe care l-am primit. Este primul rând de pe scena unei Commedia dell’arte unde fiecare poate fi ce-și dorește și să facă ce știe mai bine pentru a uimi dar și sperând a adormi măcar pentru o clipă, grotescul din om.

Cu toate astea, nu mai știu cine zicea dar „grea e viața de artist, ziua vesel noaptea trist.” Un martir al propriei existențe, un bufon în viața de zi cu zi și o umbră șubredă în miez de noapte.

În orice caz, dacă-ți servește condiția de martir și poți atrage mai ușor mângâierile altora prin asta, mă ofer și eu să-ți adresez vorbele de care ai nevoie și nu neapărat cele pe care le simt. Aici, oricare poate fi un oricine și poate gândi orice. Suntem pe postul de observator al vieții altora și observabili de pe pereții oricui. Desigur, dacă nu alegem și altfel.