Zilele trec. Nopțile îți sunt alături, aștepând cu tine pentru ca alte zile să apară. Privești înainte și în toate direcțiile. Vezi ceva în zare sau crezi că orizontul te-a observat primul ? Auzi șoaptele minții tale sau vorbele altora întâi? Sunt vorbe despre tine și ce ești? Despre ce nu ai gândit și nu ai făcut? Sau ce nu ai fost și nu vei fi?

Ei sunt anumiți oameni. Vor gândi, vorbi, acționa. Tu îi vei bănui, îi vei auzi, vei plânge și totul va trece așa cum a venit.

Nopțile trec. Zilele te lasă-n voia ta pentru ca mintea să-ți mai fie distrasă de la cele rele și se ivesc rapid când se întunecă. Urmează nopți de zi cu lună plină și cu vietăți ce-ți dau târcoale. Acestea nu te vor sfâșia. Din contră, îți vor fi alături mult timp. Tu le vei hrăni iar ele te vor apăra, ție-ți va fi teamă, ele te vor încuraja. Vă veți atașa unii de alții. Nu vei mai avea nevoie „nimenii” din viața ta.