Îți faci procese de conștiință și te întrebi ce ai făcut greșit de n-ai și ce n-ai făcut corect de acum ai… parte de nemulțumiri. Poți fi mulțumit de puținul avut sau poți agoniza în munți de bani.

Atât timp cât mintea se joacă cu emoționalul tău de-l trece prin amintiri, ruminații, griji, probabil putem să vorbim degeaba.

Te uiți la tine ca printr-o oglindă spartă. Te-ai săturat de cuvinte. Dar hai totuși să vorbim! Chiar și degeaba.

Încercând să facem ceva în această direcție, ne putem da seama de un nimic sau mai multe din noi. Ne place să citim conținuturi motivaționale. De asemenea și eu am ales să scriu despre astfel de chestiuni. Este interesant, dar… atât. Pentru majoritatea poate fi nesemnificativ dar probabil să fie relevant pentru câțiva. E bine și așa.

Oricum, încă trăiește în mine speranța că mai pot schimba ceva pentru cineva. Pentru cineva uitat într-un umil „colț” de internet. Pentru cel care poate își scrie off-ul pe pereții patului de spital, alții pe al paharului cu amar. Își scriu povestea unei vieți apuse în umbra oamenilor ce au fost odată.

Mai poți lupta, mai poți învinge și de data asta! Fii cu gândurile în pace! Tu ești tot ce ți-a mai rămas.

Voi scrie despre tine, pentru momentul când alții vor să afle ceva despre ei. Aceștia se vor oglindi în tine sau tu te vei reflecta prin ei. Veți ști atunci ce aveți nevoie și unul și altul.