Păpădie și vis de noapte

Cum ai lăsat totul să te întindă pe iarba verde? Stai pe pământul moale, cu ochii ațintiți spre cer și-n mână cu o păpădie? Cu gura molfăind rumeguș și cu unghiile despicate din carne? Cum?

Suflă în păpădie și răspândește-o în lume! Dă afară aerul prăfuit, șterge-ți genunchii, ridică-te și pășește cum trebuie! Ce naiba! Du-te spre acolo. La visele tale de noapte. Unde altundeva?

Mai vine câte cineva de sânge, un cunoscut de mai demult, un nou amic, mai vin mulți. Trec și ei. Trec zilele și nopțile scărpinându-te de la puricii din pătura de care trebuia să scapi. Pătura pe care ei ți-au dăruit-o mai demult. Îți tulbură somnul, așa că arunc-o!

Apoi, încearcă să dormi liniștit! Du-te cu încredere la visele tale de noapte!
Când ai timp, suflă tare într-o păpădie! Cine știe pe umărul cui se va așterne firul ei? Probabil pe al cuiva bun? Ce se va mai putea bucura de el precum un copil?