Viața ți se schimbă de la zi la zi dar mai presus de toate de la secundă la secundă. Acum ești. După aceea, nu se știe.

Pentru unii, viața nu s-a schimbat deloc multă vreme.

Anii s-au scurs în același șir de probleme care de multe ori, nu le-a aparținut.

Alegi să-ți sacrifici timpul  pentru a menaja liniștea altcuiva.

Alegi să ieși la înaintare ca mai apoi să rămâi la urmă în regrete adânci și inutile. Nu te-a pus nimeni să faci ceva în defavoarea ta.

Alegi să-ți dăruiești timpul și bucuriile către abisul de momente în care nu vrei decât să iei o pernă în care să plângi înfundat, să nu te audă nimeni.

Ai fost atâta vreme fără scăpare și încercând să alungi miresmele amărăciunii.

Ți-au trecut anii cei mai frumoși. Ți-au trecut anii în care puteai pune bazele vieții tale. Acum s-au dus. Acum nu ai nimic. Nimic realizat.

Probabil se va mai ivi ocazia să realizezi ceva însă nu se știe cum și dacă va mai conta pentru tine.

Tu, cel care vrei să fii viteaz și să-ți asumi totul, ai grijă!

Ai grijă că anii trec și tu la fel. Ai preluat și ce e a fost al lor. Tu doar ai plătit pentru ei, neajutându-i deloc.

Cu tot ce este sau a fost, devii alt om. Un om uzat mental  și fizic înainte de vreme. O persoană care în afară de liniște, somn și plimbări în parc cu cel mai bun prieten al omului, nu caută nimic altceva.

Acest om a obosit. Lunile s-au dus, anii au trecut dar fără el. Acum e și momentul lui. Nimeni nu-i poate răpi ce i-a mai rămas – bucuriile simple ale vieții.

N-a fost o victimă deși începuse să creadă că este, dar n-a fost nici luptător. A fost ceva ce l-a distrus treptat, până a uitat de sine – cine este și ce poate fi cu adevărat.

Deși au fost  multe  evenimente care nu au mai depins de el,  cu toate astea putea să-și facă viața mai ușoară.

Nu mai prelua ce au și alții de făcut! Tu vei ceda, nu vei mai putea iar ei  forțați de împrejurări, mai devreme sau mai târziu, tot vor avea de înfruntat dificultăți.

Poate realul ajutor nu este ajutând, nu?

Cară-ți doar crucea ta!