Vremea tuturor trece. Chiar și ea însăși trece spre alte timpuri. Cu toate acestea, oamenii așteaptă. Așteaptă să vină tot ce își doresc și să plece ceea ce nu le place. Oricum ar fi, toate trec – tot ce a fost sau n-a mai apucat să fie. Unii lasă bucurii în urmă iar alții, doar urmele. Nimic bun sau rău. Doar de neînțeles pentru noi restul.

Asemenea unei gări ți-e lumea-n care ești. O gară cu multe căi, pe care eternitatea trece și în ale cărei vagoane mai urcă câțiva pasageri. Fără semnal, exact ca atunci când a sosit, ea pornește din loc, continuându-și tăcută drumul.

Cei rămași să se facă comozi, să-și ia o cafea, să citească sau să pregătească scrisori pentru cei dragi și să aștepte în liniște trenul lor. Pe bilet nu scrie ora, locul… sau clasa. Între timp, bucurați-vă de tot ce aveți!