Tu nu ești ok!

Cea mai mare greșeală pe care mulți dintre noi am comis-o, a fost să spunem altuia aflat în perioade mai grele, în situații problematice aceste cuvinte: „tu nu ești ok” „tu ai o problemă” „vezi că greșești” „nu procedezi corect”. Aceste cuvinte sunt rostite cu intenția de a-i semnala cuiva faptul că are o problemă, de a-i arăta calea corectă și de a-l sfătui cum să evite alte greșeli pe viitor, etc. Este o intenție bună, însă… Când observi faptul că celălalt se află într-o dificultate, într-o pasă mai proastă sau constați faptul că ceva trebuie să se schimbe la el, pentru că se află pe marginea prăpastiei, taci. Nu-l agasa cu întrebări sau să decizi tu ce-i mai bine de făcut pentru el. Ascultă, înțelege și nu vorbi în plus.

Efectul „Tu nu ești ok” asupra unei persoane:

-Nu faci decât să-i accentuezi condiția în care se află. Știe și aceasta că nu este ok. Nu oferi niciun sprijin dacă începi să-i spui că are o problemă.

-O faci să se simtă prost. Se simte în inferioritate față de tine, că tu ești bine… ea, nu. Rolul tău este să-i oferi încredere în ea însăși și să-i evidențiezi potențialul său de a face schimbări în bine. Trebuie să ai în vedere faptul că, poate nu vrea să audă teorii din cărțile citite de tine sau concluzii din experiența ta/altora de viață, despre cum este și nu trebuie să fie sau cum procedează și n-ar trebui. Agresezi, plictisești și vei fi evitat. Vei observa că te sună din ce în ce mai rar, îți evită prezența, se duce în altă încăpere sau îți spune din bun simț ,,Da, așa este, ai dreptate”. Totul ca doar, doar, să mai taci odată etc).

Atunci când știi că nu poți să ajuți concret un om (chiar și prin simplul fapt că-l asculți), măcar nu îi spune faptul că el nu este ok. În general, mulți sunt experți în a constata, „clasifica”, compara, de a trage concluzii vizavi de problemele altora.

Articolul acesta este valabil și pentru cei care se cred destul de competenți, destul de învățați ,,în ale psihologiei”. Nimeni nu se naște știindu-le pe toate dar nu are nicio scuză în a refuza să caute informații și a se pripi în a-și da cu părerea.

De asemenea, trebuie să înțeleagă faptul că, omul nu trebuie tratat ca pe un studiu de caz și asaltat cu întrebări și încadrat în anumite tipare ci ASCULTAT, SIMȚIT ca pe un OM.